Dacă unora le-ar părea ”hârjoneala” dintre Di Maio & Salvini și Macron doar o treabă de adolescenți aflați în călduri și care se întrec în ridicatul crestelor lor de cocoși țâfnoși, în realitate, acolo în spatele cortinei, se tratează de afaceri și de bani mari.
Dar mai ales de consecințele politicilor întreprinse de Franța prin care, după părerea italienilor, nu renunță la colonialism și exploatează cu hrăpăreață îndârjire unele țări africane ale căror cetățeni sunt constrânși să emigreze taman unde? În Italia, firește.
Franța, totodată, își dă aere de superioritate cu buzunarele ei pline de pe urma colonialismului și tratează de sus, alături de Germania, oricare alt stat european.
Macron ar avea voie (nu știm de la cine puterea) să-și manifeste liber limbajul de cartier și să afirme că doi membri din guvernul italian ar provoca voma… dar se supără când aceiași membri din guvernul italian refuză să mai trateze cu el și preferă să discute cu liderii mișcărilor de stradă, vestele galbene. Adică și ce, italienii nu ar ști vomita?!
Dacă este cumva democrație, poporul francez va decide la următoarele alegeri dacă Macron să fie aruncat la coș și să fie urcat la vârf liderul vestelor galbene, nicidecum Di Maio și Salvini. Iar vizita primului dintre aceștia făcută recent în Franța indică o ”sfidare pe teren propriu…” pe care Macron și-a sortit-o… prin atitudinile sale arogante în ce privește Italia.
Nici Macron nu este cum vor ofițerii lui de imagine să ni-l boiască sau cum i-ar plăcea să fie perceput, îi lipsește în mod cert o viziune de viitor dar și un crez politic, precum și soluții serioase pentru binele poporului Franței, este ma degrabă doar un ”frumușel” votat de doamnele trecute de vârsta menopauzei, pur și simplu din motivul că este simpatic!
De asemenea, Di Maio nu este nici pe departe un om politic veritabil, ci mai degrabă o marionetă în mânuțele dibace ale puterilor obscure italiene, adică, consorțiul familiilor mafiote care dețin banii mari în Italia.
Salvini pare să fi învățat câte ceva de la Berlusconi dar mai are încă foarte multe carențe în ce ține de politică și nu îl văd mai mult decât un ”nociv produs al Facebook!…”
Așadar, astea sunt consecințele când două popoare minunate, cu o istorie și o cultură fabuloasă, așa cum sunt atât cel italian cât și cel francez, lasă garda jos și își aleg la conducere inexperți, tineri lipsiți de personalitate și crez politic bine conturat, aruncându-i în roluri care îi depășesc categoric.
Atât Macron cât și Di Maio să fi făcut mai întâi un foarte lung stagiu la eșaloanele de jos ale politicii, să fi zămislit în ei un ideal politic vizionar și util, urcând treptat, nu prin acest soi de salt amețitor în care, ”mânjii” ăștia teribiliști, să-și piardă cumpătul… dăunând țărilor lor.
Moda asta europeană de a sui la putere necopții (precum în Austria, Franța, Italia) nu este doar un populism ipocrit și dăunător, nu este deloc o șansă dată generațiilor tinere, este și o capcană bine planificată: cei din spate, care manipulează politicienii, posesorii banilor mari, anume păcălesc țara și promovează tineri fiindcă pe tinerii ăștia îi poate manipula mult mai ușor și totodată descărca dezastrele politice pe seama lipsei de experiență ale acestora când, de fapt, totu-i bine regizat din spate!…
Revenind la prima afirmație, la mijloc sunt banii mari, afacerile internaționale, și, desigur, patronii acestor marionete pe care le vedem în presă cu numele de ”aleșii țării” care i-au împins la astfel de atitudini.
Dacă U.E. ar fi o uniune chiar cum scrie pe hârtie, ar trebui asta să se răsfrângă și asupra bunăstării europenilor, s-ar resimți în planul concret, însă nu este deloc așa, fiindcă și la acest nivel găsim doar bunăstarea marilor posesori ai banilor!… Putem vorbi fără teamă că ne aflăm sub stăpânirea acestora nu de ieri, ci de secole bune.
Ieșirea UK din U.E. aruncă niscai mișcări de afaceri pe piața europeană la care Franța și Germania pretind totul, nemaidând altor țări nimic. În acest caz, ieșirile italienilor, polonezilor, ungurilor și așa mai departe, sunt pe deplin justificate iar Franța ar trebui să își reconsidere un pic lungul nasului, nu mai puțin Germania.
Asta în vreme ce popoarele se mai trezesc o țâră și votează politicieni veritabili, oameni cu personalitate, nu tinerei din ăștia cu cașul la gură care confundă lesne rosturile țării cu galeria unui meci de fotbal din divizia cea mai inferioară.
Restul este doar Facebook, locul de unde se guvernează mai nou țările!
