Dedicăm astăzi editorialul Vocativ Plus sutelor de mii de îngrijitoare care sunt pe frontul italian al asistenței celor în vârstă și bolnavi, sau cum li se spune în Italia, badanti.
Acest an, 2020, a început cu o catastrofă la nivel planetar: o teribilă pandemie cu un virus care a curmat până astăzi sute de mii de vieți și a bulversat economia mondială și a oferit politicienilor aflați la putere ocazia de a-și dovedi incompetența, luând cele mai nepotrivite decizii.
În Italia (să punem astăzi în lumină doar această țară) lucrează mai mult de două milioane de îngrijitoare, printre care 60% sunt ”la negru” iar românii ocupă peste 70% din totalul celor care din necesitate au ales această muncă.
Pandemia a pus atât îngrijitoarea cât și angajatorul dar și persoana asistată în situații delicate.
Cu toții fiind speriați de posibilitatea infectării, s-au luat decizii la moment, adesea îngrijitoarele și-au pierdut locul de muncă sau ele au renunțat la acesta, ambele situații lăsând o uriașă problemă a lipsei de asistență.
Mii de îngrijitoare au rămas pe drumuri, fiind concediate și neavând unde să stea, nici cum să se întoarcă în țară, fiind în toate țările teribilul lockdown, blocajul transporturilor și al accesului la granițe.
Cele mai afectate au fost, desigur, cele care lucrau fără documente legale de angajare.
Foarte mulți vârstnici au rămas fără asistență, unii chiar pierzându-și viața și din cauza lipsei acesteia.
La momentul actual, când în Europa de Est pandemia pare să-și continuie curba ascendentă, îngrijitoarele se află în fața unor situații și mai delicate.
Venind perioada de vacanță, nu se pot duce în țara lor fie de teama infectării sau de un nou posibil lockdown care le-ar împiedica să revină, în plus, lipsa unui loc unde să stea în carantina obligatorie la reintrarea în Italia.
Mai mult, persoanele îngrijite au frică de faptul că la reîntoarcere îngrijitoarele le vor aduce virusul în casa lor.
Îngrijitoarele au familii în țările lor de origine și au de rezolvat o mulțime de probleme acasă și nu se pot duce.
Statul încă nu s-a gândit cum să ajute prin soluții și legi acest sector și criza se adâncește tot mai mult, ignorându-se impactul social și economic la nivel național al lipsei îngrijirii și a lipsei unei protecții atât pentru îngrijitoare cât și pentru cei asistați.
Vă prezentăm în continuare ce se întâmplă pe partea cealaltă a medaliei, acasă la îngrijitoare, acolo unde căminul a rămas de zeci de ani destrămat…
Sute de mii de copii din Moldova, România, Ucraina, Bulgaria cresc fără părinți.
Adesea sunt îngrijite de bunici, unchi, frați mai mari: sunt numiți orfani albi, deoarece mama și tatăl sunt în viață, dar sunt obligați să emigreze pentru a găsi muncă și pentru a sprijini financiar familia.
Timp de cincisprezece ani, fenomenul a luat o dimensiune fără precedent.
Cea mai recentă estimare datează din cercetarea Unicef efectuată în 2010, care a înregistrat aproximativ 350.000 de copii cu ambii părinți în străinătate doar în România.
Consecințele pentru copii sunt psihologice – depresie, vinovăție și abandon, tentative de suicid – și sociale: părăsirea timpurie a școlii, condiții de sănătate precare, expunerea la rețelele de prostituție și traficul de persoane.
Problema este abordată rar de mass-media italiană, în ciuda faptului că este una dintre principalele destinații pentru lucrătorii bărbați și femei din est.
Cea mai mare comunitate de străini din Italia este cea românească, care are 1,9 milioane de persoane, în mare parte femei (peste 57%), care lucrează în domeniul serviciilor personale ca lucrători casnici și îngrijitori.
Italia are cea mai mare cerere în Europa pentru lucrătorii casnici: Primul raport anual privind munca în gospodărie (2019), elaborat de Domina, a constatat că 35% dintre lucrătorii casnici și îngrijitorii la nivel european sunt prezenți în Italia.
Pentru a afla mai multe despre fenomenul orfanilor albi din România și Moldova, am preluat un material despre Silvia Dumitrache, fondatoarea Asociației pentru Femeile Românce din Italia, și Igor Belei, directorul Misiunii Sociale Diaconia, care operează în Moldova.
Orfani albi din România: cauze și consecințe sociale și psihologice
Din acest motiv, peste 5 milioane de români s-au expatriat să caute de lucru, dintre care peste un sfert s-au stabilit în Italia, spune Silvia Dumitrache.
În 2011, Silvia a fondat ADRI (Asociația pentru Femeile Românce din Italia).
ADRI este preocupată de promovarea integrării cetățenilor români în Italia și de sprijinirea părinților transnaționali, pentru a reduce impactul negativ al migrației asupra orfanilor albi.
De fapt, mamele românce, care își găsesc un loc de muncă în Italia în îngrijirea la domiciliu, își lasă copiii la soții lor sau, chiar mai des, la bunici sau unchi.
Se stabilesc într-o familie în care locuiesc și muncesc 24 de ore pe zi pentru a trimite bani în România.
În satele din mediul rural, aproximativ unul din doi copii crește cel puțin fără părinte, iar acest lucru se întâmplă și în multe alte țări din est.
Când este vorba despre soțul care rămâne în țara de origine și are grijă de copii, Dumitrache spune:
„o inversare a echilibrelor familiale: imposibilitatea de a juca rolul de șef al familiei și al lucrătorului și condiția dependenței economice de soții în străinătate poate provoca disconfort alimentând abuzul de alcool și violența în familie”.
Chiar mai des, copiii sunt încredințați bunicilor, care însă nu sunt în stare fizică pentru a putea avea grijă de ei.
În esență, „beneficiile care decurg din remitențele femeilor emigrate sunt cu mult mai mici decât daunele pe care le produce această situație: copiii, de multe ori în absența unei figuri de referință, părinte, pot cădea în depresie, pot dezvolta patologii, părăsesc școala, vor fi expuși trafic de persoane și abuzuri”.
După cum a afirmat psihologul român Lavinia Țânculescu într-un documentar Rai dedicat fenomenului:
Consecințele pot fi foarte grave: „doar în România sunt 120 de copii care s-au sinucis între 2008 și 2019, în urma crizelor depresive severe”, spune Silvia Dumitrache, care a început să documenteze fenomenul în urmă cu zece ani.
„În România, numărul orfanilor albi este subestimat” din mai multe motive, potrivit Dumitrache.
În primul rând, mulți părinți nu declară autorităților că și-au părăsit copiii la bunici, pentru că ar risca o intervenție a asistenților sociali.
În plus, estimările se bazează pe evidența școlară, dar părăsirea timpurie a școlii este foarte frecventă în rândul orfanilor albi, care, de aceea, nu sunt numărați adesea.
Orfanii albi din Moldova: o situație foarte critică
Estimări similare sunt complet absente pentru alte țări în care fenomenul este răspândit, cum ar fi Moldova.
Situația din țară ne este povestită de Igor Belei, coordonatorul proiectelor sociale ale Diaconiei, structura Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul Moldovei finanțată și de Caritas Ambrosiana.
Printre altele, Diaconia conduce un program dedicat orfanilor albi adolescenți. Tocmai la sfârșitul școlii obligatorii, la 16 ani în Moldova, apar cele mai mari dificultăți.
Fetele, în special, riscă să fie prinse în rețelele de prostituție și abuz, pe care multe le-au suferit anterior în comunitățile lor: „sarcina noastră este să le oferim o rețea socială de referință și o profesie”, spune Belei.
Prin urmare, serviciul Diaconia se adresează fetelor între 15 și 18 ani care provin din medii economice și familiale deosebit de vulnerabile. Este cea mai săracă și dificilă parte a orfanilor albi.
Diaconia alcătuiește un grup de fete și le pune la dispoziție un apartament pe care să-l partajeze, creând un mediu familial și având grijă de pregătirea profesională.
În Moldova, însă, mii de copii și tineri trăiesc în condiții precare. Uneori sunt îngrijiți de bunici bătrâni, alteori nu au o casă și sunt nevoiți să locuiască pe stradă, în pădure sau în grajduri.
„Până acum 15 ani, teritoriul Moldovei era punctat cu orfelinate, care au primit în total 12 mii de copii”, spune coordonatorul Diaconiei, „părinții erau de multe ori în viață”.
Pentru familiile foarte sărace, „orfelinatul a fost un instrument pentru a le garanta copiilor lor un viitor mai bun și pentru URSS contextul perfect pentru modelarea homo sovieticus, căruia i-a fost inculcată ideologia de partid”.
Dar această dinamică a generat un lanț de abandon. „Unii copii au avut bunici născuți ca ei în orfelinate”, continuă Belei, „un model de viață de familie s-a pierdut”.
Începând cu 2006, prin presiunea ONG-urilor, autoritățile moldovenești au decis să închidă multe institute, cu scopul de a rupe acest cerc vicios și de a reconstrui un model de familie.
Cu toate acestea, nicio politică socială care ar putea oferi o alternativă nu a urmat închiderii orfelinatelor.
Dacă acum cincisprezece ani au găzduit 12 mii de copii, astăzi orfelinatele au doar o mie. Prin serviciile parentale, statul are grijă de 800 de copii: mii de copii sunt, prin urmare, descoperiți prin asistență socială.
Din nou, aceștia sunt adesea orfani albi: părinții sunt în viață, dar nu pot avea grijă de copiii lor pentru că au emigrat la muncă sau nu au mijloacele economice. Odată cu închiderea orfelinatelor, situația s-a agravat în Moldova.
Cu toate acestea, în multe cazuri, orfanii de pe strada albă nu suferă cele mai extreme consecințe ale lipsei de părinți.
Igor Belei spune că „fenomenele de depresie, anxietate, vinovăție și uneori sinucidere sunt mult mai frecvente în rândul orfanilor albi care sunt crescuți de bunici sau de alte rude din casele lor”.
Paradoxal, aceștia sunt cei care au un sprijin financiar mai mare și trăiesc în condiții mai bune, dar suferă tot mai mult din punct de vedere emoțional.
Potrivit lui Belei, „nu este bunăstarea economică care face diferența, ci rețeaua socială care îi înconjoară și care dă sens vieții lor”.
În acest moment, există o mare îngrijorare cu privire la impactul pandemiei covid-19 asupra unei țări mici și foarte sărace precum Moldova:
infecțiile sunt în creștere și odată cu acestea sărăcia crește și este mai dificil să realizezi proiecte sociale.
Sindromul Italia și orfanii albi: două fețe ale aceleiași monede
Lipsa relațiilor sociale este unul dintre motivele pentru care chiar și mamele din străinătate se află adesea în condiții precare de sănătate mintală.
Mulți lucrători estici din Italia și alte țări europene trăiesc și lucrează 24 de ore pe zi într-o casă pentru persoanele în vârstă bolnave.
Lipsa de ore de somn și privarea relațiilor emoționale contribuie la dezvoltarea unor forme de depresie care îi determină adesea să se abandoneze la izolare și să taie punțile cu familia și copiii lor.
Acest fenomen este cunoscut sub numele de Syndrome Italy, deoarece implică numeroase femei care sunt îngrijitoare în țara noastră.
În Iași, România, sunt aproximativ 200 de ex-îngrijitori reveniți din străinătate care suferă de tulburări de anxietate, atacuri de panică, insomnie și depresie sunt spitalizați în fiecare an la Institutul de Psihiatrie Socola.
Sindromul Italiei este un fenomen medico-social, alimentat de distanța față de familia de origine și imposibilitatea de a-și vedea copiii crescând.
Orfanii albi și sindromul Italia sunt două părți ale aceleiași monede, produsul emigrării dictat de o criză economică și o lipsă de bunăstare care obligă familiile să se despartă pentru a garanta o viață demnă copiilor lor.
2,2% din PIB-ul României provine din banii trimiși de muncitori din străinătate.
Cu toate acestea, „cu ajutorul prăbușirii societății și a familiei, plătim prețul acestor beneficii economice”, spune Silvia Dumitrache, care denunță „dezinteresul guvernului român față de fenomen și absența politicilor de susținere a familiei transnaționale” .
Pe lângă proiectele de după școală și cantinele sociale, „este nevoie de politici de muncă care să permită mamei și copiilor să rămână uniți în ciuda distanței și să evite impactul psihologic devastator”.
Un exemplu a fost deja încercat de unele țări: în Rusia și Belarus, unele agenții de angajare organizează schimburi de expatriere de trei luni, echipele de femei luând rândul lor, pentru a putea reveni periodic la familia lor.
De asemenea, se poate face mult din străinătate: Silvia Dumitrache, prin Asociația Femeilor Române din Italia, la Milano a activat programul „mama te iubește” pentru a ajuta mamele să mențină contacte cu copiii lor din România prin intermediul mass-mediei audiovizuale.
În căutarea unei locații stabile, ADRI este acum preocupată în principal de sensibilizarea opiniei publice italiene cu privire la acest subiect prin articole, studii, cercetări și conferințe.
În Italia, situațiile orfanii albi și sindromul Italia sunt aproape necunoscute, dar complici în această dramă sunt și schimburile de muncă inumane ale îngrijitoarelor femei din Italia și protecțiile rare de care se bucură.
Primul raport anual privind munca în gospodărie, citat la început, indică faptul că în Italia lucrătorii și îngrijitorii casnici sunt în mare parte femei (88%) și străini (75%) și că aproape 6 lucrători din 10 sunt ”la negru”.
Cu toate acestea, munca aceasta generează 1,2% din PIB-ul italian, un procent care este destinat să crească, având în vedere că cererea de lucrători în îngrijirea casnică a crescut cu 10% în ultimii 6 ani, iar populația italiană este într-o tendință accelerată de îmbătrânire.
Față de această imagine, Italia nu poate continua să arate dezinteres și indiferență așa cum s-a făcut până acum, scrie Marianna Usuelli.
Orfanii albi și sindromul Italiei sunt o consecință directă a modelului socio-economic italian și a alegerilor de viață.
Îngrijitoarele la vreme de coronavirus
Am preluat acest material de la Elettra Freda, consultant în muncă și manager al Colfacile, Serviciul de management al muncii la domiciliu, care ne explică:
„până în prezent nu există nicio interdicție în ceea ce privește performanța în muncă, lucrătorul intern poate continua să lucreze la casa familiei pentru pe care îl servește, așa cum a fost confirmat și în Decretul premierului din 22 martie 2020 și ulterior.
De fapt, codul Ateco 97 apare în tabelul de activități excluse din oprire, care include toți angajatorii casnici.
Cu toate acestea, Guvernul a sugerat să se suspende activitatea, cu excepția cazurilor excepționale, ca act de responsabilitate și să pună în aplicare dispozițiile introduse.
Prin urmare, putem elabora un manual pe baza celor două criterii de comportament.”
Aceasta înseamnă că performanța muncii în casa angajatorului continuă pe deplin.
Din păcate, există anumite situații în care performanța în muncă este esențială, gândiți-vă la asistența pentru persoanele în vârstă sau copiii la care lucrează ambii părinți.
În acest caz, respectarea regulilor este esențială.
Mai ales în cazul contactului cu persoanele în vârstă, care sunt subiecții cu cel mai mare risc de contagiere, angajatorul trebuie să ofere echipamente de protecție personală, cum ar fi o mască și mănuși și să aibă o distanță de siguranță de cel puțin 1 metru menținută pe cât posibil.
În plus, lucrătorul necoabitant care se deplasează, trebuie să obțină auto-certificare pentru a face călătorii între casă și muncă, în care trebuie să indice datele personale ale angajatorului.
DACĂ PERFORMANȚA MUNCII ESTE SUSPENDATĂ
În cazul în care familia consideră că asistența unui lucrător casnic nu este esențială (în cazul curățării casei, de exemplu, sau a babysitting-ului cu părinții, atât în muncă inteligentă, pot suspenda munca la domiciliu. Cum să se comporte în acest caz?
În primul rând, nu există nimic care să împiedice angajatorul să plătească lucrătorului intern pentru zilele de absență, mai ales dacă orele prevăzute în contract nu sunt multe.
În acest caz, o primă ipoteză care trebuie luată în considerare ca recomandată chiar de Guvern, este de a folosi vacanțele sau permisele acumulate sau încă de acumulare.
Aceasta înseamnă că lucrătorul intern va primi remunerația sub forma acestor două instituții și va continua să acumuleze contribuțiile, care vor trebui apoi plătite ca întotdeauna prin MAV furnizate de INPS.
O altă ipoteză prevede, în schimb, suspendarea relației, cu anticiparea unei porțiuni din plata indemnizației.
În acest fel, lucrătorul va primi o sumă necesară pentru a acoperi această perioadă de lipsă de lichiditate, iar angajatorul va fi scutit de plata salariilor și contribuțiilor pentru perioada suspendată.
Comunicarea de suspendare trebuie trimisă la INPS prin PIN sau un intermediar autorizat delegat pentru a gestiona relația de muncă internă, cum ar fi un consultant de angajare.
Această comunicare poate fi realizată în raport cu viitoarele trimestre ale contribuțiilor.
În cazul în care lucrătorul ar trebui să se întoarcă la serviciu înainte de sfârșitul trimestrului, trebuie să intrați pe portalul INPS pentru plata contribuțiilor și să schimbați MAV prin introducerea datelor privind săptămânile lucrate.
În ambele cazuri de suspendare, se recomandă înainte de a continua, să trimiteți lucrătorului o scrisoare scrisă în care să menționeze acordul făcut.
Ulterior, colaboratorul trebuie să trimită acordul prin e-mail, sms sau whatsapp angajatorului pentru confirmarea cu Ok-ul său pentru a continua.
Imediat ce este posibil să reluați relațiile, se recomandă să semnați ce a fost convenit anterior de ambele părți, astfel încât acordul scris să rămână în dosar.
CONCEDIERE
Doar dacă lucrătorul casnic refuză unilateral, relația poate fi suspendată fără acord, sau în extremis, cu concedierea, în cazul în care serviciul va fi considerat esențial, cum ar fi asistența celor în vârstă sau copiii.
De fapt, sectorul acesta este exclus din încetarea activităților prevăzute de decrete, prin urmare, alegerea de a nu merge la muncă trebuie considerată absență nejustificată.
În ceea ce privește concedierile, sectorul intern este exclus din procedurile de concediere prevăzute de legislație și se bucură de o procedură mai simplificată.
Prin urmare, sectorul este, de asemenea, exclus din încetarea concedierilor în vigoare în această perioadă de criză a coronavirusului.
Angajatorul care dorește să concedieze, sau colaboratorul care intenționează să demisioneze, poate face acest lucru fără împiedicare, având totuși grijă să respecte zilele de notificare furnizate de C.C.N.L. Aceste zile variază în funcție de motivația pentru concediere și durata serviciului.
BOALA
Ce se întâmplă dacă lucrătorul casnic se îmbolnăvește? Procedura normală este prevăzută.
El trebuie să trimită certificatul medical angajatorului, iar zilele de absență vor fi compensate pentru boală.
Muncitorul are dreptul să fie plătit maxim 8 luni (pentru vechime până la 6 luni), 10 (pentru vechime de la mai mult de 6 luni la 2 ani), 15 (pentru vechime peste 2 ani).
Până în a 3-a zi are dreptul la 50% din remunerație, iar din a 4-a zi, 100% din remunerație.
De asemenea, se reamintește că lucrătorul casnic are dreptul la conservarea locului în perioada bolii, care variază în funcție de durata serviciului.
Pentru vechime de până la 6 luni, 10 zile, pentru vechime de la 6 luni la 2 ani, 45 de zile, și pentru vechime peste 2 ani, 180 de zile calendaristice.
AMORTIZĂRI ȘI BONUSURI
Munca de îngrijitoare este exclusă de la utilizarea rețelelor de securitate socială, cum ar fi Cigo și Cigs.
În acest moment, potrivit celor declarate de ministrul Muncii, Nunzia Catalfo, un bonus primește în următoarele zile pentru sprijinirea lucrătorilor casnici care au suferit suspendarea sau încetarea relației de muncă din cauza coronavirusului.
Bonusul va varia de la un minim de 300 de euro până la un maxim de 600 de euro pe baza reducerii activității de muncă și a orelor lucrate.
Cu toate acestea, unele regiuni au alocat fonduri în mod autonom, anunțând deja procedurile de operare pentru solicitarea bonus-ului pentru acele tipuri de lucrători care nu sunt urmați de vreo formă de ajutor economic.
Regiunea Lazio, de exemplu, a publicat deja platforma „Nimeni exclus”, ale cărei cereri pot fi trimise începând cu 5 mai pe platforma Nessun esculso
Pe de altă parte, familiile vor putea profita de un bonus de 600 € Baby Sitter. Este un plan conceput special pentru a ajuta părinții la închiderea școlilor.
Pentru a profita de acest bonus, părinții trebuie să fie ambii lucrători și să aibă copii sub 12 ani sau peste 12 ani în prezența unui handicap grav.
Cererea poate fi depusă prin intermediul site-ului web INPS cu metodele obișnuite și PIN, dar și prin procedura PIN simplificată, specifică pentru acest moment de urgență.
Beneficiarii bonus-ului de babysitting de 600 de euro sunt angajații din sectorul privat, lucrătorii înscriși în Managementul separat, lucrătorii independenți înscriși în INPS și lucrătorii independenți care nu sunt înscriși în INPS (dar sunt subordonați comunicării de către respectiv fonduri de securitate socială).
În unele cazuri, valoarea bonus-ului poate ajunge până la 1000 de euro pentru lucrătorii din sectorul sănătății, public și privat.
Dacă doriți să vă țineți la curent, să primiți sfaturi de la distanță, puteți vizita pagina de Facebook Colfacile, sau scrieți pe adresa de e-mail [email protected]
