Acasă Blog Pagina 2

Luăm totul de-a gata!

Cât durează extraordinarul căutat cu atâta înfrigurare? Pe fondul faptului că am devenit fiecare câte un eremit urban, un însingurat în marea mulțime luată de tăvălugul acelui ”îmi pasă” al momentului.

Consumăm informația cu emotivitate sau căutăm în informație doar emoția, excitarea. Ideea de bază a mesajului fiind refuzată de creier. Ne lipsește acel minim filtru de gândire. Luăm de-a gata opinia și o apărăm adesea cu prețul unei vieți oricum irosite.

Îmi pasă de încălzirea climatică, de dispariția unei specii, cheltui oricât pe falsul lux al vreunei vietăți de companie, îmi pasă de violența străzii, de victimele războiului continuu, plătesc înarmarea cu scuza apărării, apoi… trec la distracție.

Nevoia de bucurie este nutrită cu dis-tragerea, asta este de fapt dis-tracția, caut fericire prefabricată, o consum ca pe o pilulă multivitaminică a cărei conținut nu-l pun la îndoială, nici nu am habar dacă îmi face bine.

De fapt binele și răul subiectivizate excesiv nu mai au esența în adevăr. Adevărul este binele care poate face rău, pentru care este perceput imediat ca răul care precede un bine prezumtiv, iminent și machiavelic, mereu iminent, deci amânat.

Prietenia este o abstracție. Relațiile sociale golite de orice compasiune, în numele unui scop incert, ne conduc inevitabil la conflict fiindcă din orice se poate isca vrajba, sfada, mâna pe cuțit, urmată instant de ralierea de o parte sau de alta, devenind fan Toma (fantoma!) acel Toma care chiar dacă vede și atinge rana numită viață, tot nu crede.

După cum se observă, Toma nu are gen, poate fi un el sau o ea! Precum cuvântul foame care nu are plural, ne înfruptăm cu toții din aceeași foame de…?

Lipsind compasiunea o substituim cu un ”îmi pasă” prea efemer și mutabil. Adică, simulăm ceva pentru care plătim scump.

Refugiul în scrisul de poezie este adesea lipsa puterii rugăciunii ori substituentul, erezia… Pentru că până și ateii devin în propriul ateism cumva eretici!

Ar părea că Banul este sângele vremii vărsat lesne și coagulat instantaneu în deșeu. O covârșitoare parte din deșeuri o constituie ambalajul a… orice, a unei iluzii ambalate fix ca o matrioșca.

Trecem de la o clipă la alta prin stări contrarii, clipa în sine este un vârtej. Centrifuganta presupusă spiritualitate ne aruncă într-un neant numit fals veșnicie. Neantul este mutabil, lesne devine rai sau iad, în funcție de cum justifică propria căutare a extraordinarului acțiunile sau inacțiunile fiecăruia.

Am vrut să scriu ceva extraordinar și iată, durata lui a expirat, banalul este stăpânul a toate. Ai tinde să crezi că totul este banal sau că normalitatea îi este sinonimul. Banalul este halda deșeurilor a tot ceea ce nu ne mai este extraordinar, dovadă că nu ne-a folosit la nimic, nici clipei. Despre ce spuneam?

9 Mai – o zi istorică de la care așteptăm mai mult!

Presa de astăzi așteaptă cu înfrigurare discursul lui Putin cu prilejul paradei dedicate Zilei Victoriei, ignorându-se celebrarea Zilei Europei. În România 9 Mai este și Ziua Independenței, o zi aproape uitată.

Explicația vine de la faptul că se așteaptă de la Putin declarația de război, în locul așa-zisei operațiuni, cum este definită invazia rusă în Ucraina.

O declarație de război ar schimba oare statutul de invadator? Optimiștii speră ca Putin să anunțe retragerea militară, pesimiștii, dimpotrivă, marea mobilizare rusă.

Să începem cronologic și mai întâi cu ceea ce privește România:

La 9 Mai 1877Mihail Kogălniceanu proclamă Independența României în fața Adunării Deputaților. Moțiunea votată și aprobată de Adunare va fi reluată cu mici modificări în ședința de seară a Senatului și aprobată în unanimitate. România își proclamase oficial independența.

Tinerii de astăzi știu că Mihail Kogălniceanu (MK) este doar o bază militară NATO pe teritoriul țării noastre.

Germania, 9 Mai 1945: Al Doilea Război Mondial: La cartierul general sovietic din Berlin s-a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei – act care a marcat sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial pe teatrul european de război (dar nu și în Asia).

Ziua Europei – 9 Mai 1950: Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, a propus formarea C.E.C.O.

Faimosul Wikipedia marchează 9 Mai astfel: Uniunea Europeană: Ziua Europei, CSI (anterior URSS): Ziua Victoriei.

9 Mai 1945  – Ziua Victoriei este o sărbătoare care comemorează victoria asupra Germaniei naziste în 1945. A fost inaugurată pentru prima dată în cele 15 republici ale Uniunii Sovietice (fostei!) ca urmare a semnării Instrumentului german de capitulare.

Guvernul sovietic a anunțat victoria la începutul zilei de 9 mai, după ceremonia de semnare de la Berlin. Deși inaugurarea oficială a avut loc în 1945, sărbătoarea a devenit zi fără muncă abia în 1965 și numai în anumite republici sovietice.

Pe continentul european, Ziua Europei se vrea o sărbătoare anuală a păcii și unității în Europa.

Oda bucuriei a lui Beethoven, imnul UE, sună beteag fiindcă bucuria este umbrită de sunetul asurzitor al sirenelor și al exploziilor în estul european.

Având la acest început de an 2022, mai precis 24 februarie, un conflict armat sângeros în Ucraina, Europa ar părea că este singura care mai pomenește câte ceva, timid, despre pace. Marile Puteri, cum ar fi SUA și China, au de câștigat din slăbirea Europei.

Rusia deja a pierdut, chiar din ziua întâi a invaziei, prin gestul în sine, iar ziua victoriei este doar o temută amăgire.

Indiferent ce ar zice astăzi Putin, pentru decenii de acum încolo, viața nu va mai fi la fel. Pandemia deja schimbase multe în democrația și așa șubredă, crizele economice erau deja o temă majoră, iată acum, cursa înarmării, redesenarea hărții lumii, cu o Rusia agresivă, prefigurează un viitor deloc optimist.

9 Mai 2022, zi de luni, pentru fiecare, oriunde am trăi, înseamnă speranța că teama extinderii războiului va deveni nejustificată, fiindcă mai marii lumii vor da iarăși o semnificație zilei de 9 Mai, prin marcarea unei păci reale, pretutindeni.

Nava-școală „Mircea” se află în portul Napoli din Italia – 30 aprilie – 4 mai 2022

Escala navei-școală „Mircea” în Napoli, Italia

Nava-școală „Mircea”, Ambasadorul Onorific în Serviciul României pe mările și oceanele lumii, cu 92 elevi din anul I de la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale „Amiral Ioan Murgescu” la bord, va acosta, în perioada 30 aprilie – 4 mai 2022, în portul Napoli din Italia.
Velierul românesc va avea ocazia de a face din nou cinste Armatei României și țării noastre, oferind posibilitatea publicului de a vizita nava românească, după următorul program: sâmbătă, 30 aprilie 2022, în intervalul orar 15.00-18.00, și în perioada 1-3 mai 2022, în intervalele orare 09.00-13.00 și 15.00-18.00.
Nava-școală „Mircea” reprezintă unul dintre cele mai importante elemente din sistemul de pregătire profesională al Forțelor Navale Române, contribuind prin marșurile de instrucție executate la menținerea standardelor NATO și UE impuse.
De asemenea, prin dezvoltarea capacităților resursei umane din Armata României, România își consolidează statutul de pilon de stabilitate în zona de est a Alianței Nord-Atlantice.
Pe durata marșului de instrucție, viitorii maiștri militari de marină își completează cunoștințele teoretice și își însușesc noi deprinderi practice de navigație cu vele și cu motor, de urcare în arboradă, de utilizare a mijloacelor de semnalizare, precum și tehnici de asigurare a vitalității navei.
Comunicat de presă – Roma Events MAE.

Orașe în rezumat – Piețe din Europa și istoriile lor – Un proiect de antropologie vizuală la Torino

Consulatul General al României din Torino și IUSE – Institutul Universitar de Studii Europene, în colaborare cu Accademia di Romania și cu Institutul Cultural Român, organizează în perioada 29 aprilie – 10 mai 2022 expoziția de fotografie Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor – Un proiect de antropologie vizuală”.

La vernisajul expoziției, ce va avea loc în data de  29 aprilie, orele 17.00 în Sala Lauree Rossa, Campus Luigi Einaudi, Universitatea din Torino, Lungo Dora Siena n. 100, Torino, vor interveni: Prof. Piercarlo Rossi (IUSE), Ioana Gheorghiaș (Consulatul General al României din Torino), Valentina Parasecolo (Parlamentul european – Milano), prof. Cătălin D. Constantin, prof. Marinella Belluati, prof. Francesco Chiodelli, prof. Cristina Rusiecki, prof. Maria Pia Genesin, prof. Dario Elia Tosi.

Seminarul de prezentare va putea fi urmărit în streaming pe platforma Universității  https://unito.webex.com/meet/eventi.bobbio 

Expoziția propune o schimbare a perspectivei asupra piețelor din orașele Europei. În metropole sau în burguri, piața este spațiul cel mai important.

Acolo duc arterele principale, acolo se află cele mai semnificative clădiri și statui. O piață de oraș european e un rezumat istoric, arhitectonic, cultural, social și tocmai de aceea, un spațiu privilegiat. 

Fotografiile din expoziție, realizate cu o dronă profesionistă, redau o perspectivă aeriană asupra piețelor din câteva orașe istorice europene. Piețe celebre din capitale cunoscute sunt puse alături de piețe anonime, dar nu mai puțin interesante. Spațiul geografic al pieței e firul roșu al acestei expoziții. 

Punctul de pornire îl reprezintă o constatare cât se poate de evidentă, dar ale cărei consecințe sunt importante nu doar asupra vizualului, ci și asupra înțelegerii pieței ca fenomen istoric și cultural: nu poți să vezi în întregime o piață, din piață. Excepție fac, desigur, acele orașe istorice unde un turn de catedrală te lasă să ai o imagine de ansamblu a spațiului, de la o înălțime totuși nu foarte mare.

Fotografia din dronă e una dintre foarte puținele situații în care limbajul tehnic și cel plastic se suprapun atât de reușit.

Privirea de sus este, aproape fără excepție, spectaculoasă. Perspectiva aeriană are însă și avantajul că te face să înțelegi ceea ce, la pas prin piață, poți doar intui: o structură de profunzime. Și, de aici, încercarea expoziției de a schimba, la figurat de data aceasta, perspectiva asupra piețelor. 

Deși există numeroase studii, filme documentare, expoziții referitoare la destinul unor piețe individuale, o perspectivă de ansamblu, la nivel de continent, a fost de foarte puține ori încercată. Din acest punct de vedere, expoziția reprezintă o premieră.

Vor fi expuse la Campus Luigi Einaudi din Torino circa 60 de fotografii. Selecția pornește de la un număr de 100 de piețe, din peste 20 de țări europene.

Expoziția include o importantă componentă video, în acord cu tendințele contemporane în domeniu: un film cu o durată de aproximativ 30 de minute care rulează în buclă în expoziție și imagini în mișcare realizate în diverse piețe din Europa, de tipul time lapse.

Cătălin D. Constantin este editor de carte și antropolog. Predă cursuri la Facultatea de Litere a Universității din București. Teza de doctorat, susținută la Facultatea de Litere și publicată în 2013, a avut ca temă viața cotidiană în orașele românești la începutul secolului XX, pornind de la jurnale inedite de epocă.

Îmbinând pasiunea pentru fotografie cu plăcerea de a scrie și de a călători, Cătălin D. Constantin a susținut, în 2014, un al doilea doctorat, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“.

A coordonat mai multe colecții de beletristică și a editat numeroase volume de fotografie dedicate patrimoniului cultural românesc.

Cea mai recentă carte pe care a scris-o, „Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor”, reprezintă o lectură culturală și antropologică. Volumul „Ferestre din București și poveștile lor”, apărut în 2015 sub coordonarea sa, reeditat în 2019, a urcat în câteva săptămâni de la apariție pe locul 1 în topul vânzărilor de carte din România.

Realizează cercetări antropologice de teren în așezările aromâne din Munții Pindului. De asemenea, coordonează de 5 ani seria săptămânală „Conferințele de joi”, de la Palatul Suțu, Muzeul Bucureștiului.

A avut expoziții de autor în peste 20 de orașe din România, Spania, Turcia, Bulgaria, Azerbaidjan, Georgia, Polonia, Grecia, Portugalia.

Catalogul în italiană este publicat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Link proiect www.pietedineuropa.eu

comunicat transmit de către Accademia di Romania in Roma

Despre pace se vorbește prea în șoaptă

Semințele vrajbei și legitimarea crimei

Europa se lăuda cu deceniile sale de pace, ignorând luptele, considerate civile, în care ”autoritățile” au tras în manfestanți, vezi, de exemplu, Decembrie 89 la români și, mai grav apoi, războiul din fosta Iugoslavia.

Europenii consumau știrile servite în care războaiele se petreceau undeva departe, ”Bine că nu la noi!” Iar imaginile tragice veneau asimilate ca fiind aidoma unui oarecare film artistic.

Astăzi, Europa trăiește încă fără să simtă o amenințare reală, se crede bine protejată de unica structura militară uriașă, NATO.

Ucraina anului 2014 trebuia să fi fost privită cu seriozitate de către Occident. Crimeea a fost un semnal că Putin este agresiv.

Dacă peste Europa iminent se va abate războiul, NATO împotriva Rusiei, primul gest pe care îl vor face mai toți europenii va fi să golească rafturile magazinelor și să-și pună la adăpost bunurile.

Cum în istoria umanității ”pacea totală” (adică zilele în care nicăieri pe Terra nu se petrece un război) a durat doar opt ani, în rest, permanent conflcte armate, putem spune că avem războiul ca instinct.

De vreun secol mai toate armatele statelor sunt ”de apărare” și se spune că apărarea cea mai bună ar fi …atacul, agresiunea militară!…

Producem arme sau ne înarmăm, conștienți că totul ar avea un rost iar rostul nu este ca aceste arme să expire! Trebuiesc folosite, nu-i așa?!

Ce sens ar avea să plătim minim 2% din PIB-uri dacă NATO s-ar dovedi inutilă? Ce sens ar avea înarmarea nucleară dacă NIMENI nu își dorește să apese butonul? Doar pentru intimidare?

Se vorbește astăzi despre forme de război chipurile moderne: psihologic, economic, mediatic, adică, semănarea vrajbei, inducerea stărilor de frică, de amenințare, ascunderea pâinii, dar vedem realitatea că toate în conflictele petrecute oriunde în lume gloanțele, bombele, rachetele, distrug orașe și sfârtecă trupurile mai ales ale civililor.

O amenințare gravă este arma chimică și cea nucleară și va fi câtă vreme armele acestea există.

Dacă SUA și Rusia pot avea astfel de arme, de ce nu și oricare alt stat? Și astfel, tot mai multe țări s-au înarmat temeinic, nu de alta, doar pentru ”Apărare”!

2022 – Ucraina a fost invadată de ruși

Pe fondul acestei crunte realități, vrajba crește. Dezinformarea și manipularea ne aduce în pragul să nu mai credem pe nimeni și nimic.

Rușii numesc agresiunea militară doar o banală operațiune, alții vorbesc despre ambiții mai mari ale lui Putin, de a cuceri cât mai multe state.

Unii socotesc că rușii nu ar folosi întreaga capacitate militară convențională (ca și cum ar aștepta să o vadă!) ceea ce ar însemna că este doar o operațiune, alții că nici nu ar avea în realitate o capacitate, baza fiind armele nucleare încă nefolosite, dar posibil să le…

Asta în vreme ce orașe întregi sunt distruse, rase de la pământ, trupurile ucise sunt aruncate în gropi comune, atrocitățile cum ar fi: violuri, torturi, jafuri, sunt noua normalitate. Cohortele de refugiați de război asaltează granițele.

Lumea de dincolo de liniile de război vrea să pară solidară, ajutătoare. Oamenii de rând își oferă casele, pâinea, guvernele armamentul, munițiile.

Despre pace se vorbește prea în șoaptă

Să spui că este legitimă agresiunea rușilor, că apără etnicii săi, sau să spui că ucrainenii ar trebui să capituleze necondiționat pentru salvgardarea păcii, arată clar dorința de război.

Fiindcă nicio agresiune militară nu este legitimă iar capitularea nu garantează pacea, deschide orizontul unor noi cuceriri.

Geopolitica mondială pare să alimenteze și să tragă profit de pe urma acestui război și, plăpândă, doar Europa vorbește prea șoptit de pace.

Ici-colo, prin orașele vestice, câteo demonstrație cerând pacea. Câteva simbolice voci, cum ar fi Papa sau vreo altă personalitate, amintește în treacăt despre pace. În rest, toată lumea pare că se pregătește de război, invocându-l parcă.

Întrebări aparent ciudate sunt lansate oriunde:

Dacă ar muri Putin, ar fi pace? Dacă ar câștiga Rusia, se va mulțumi cu o victorie sau va invada și alte popoare? Dacă NATO ar intra deschis în conflict, Rusia s-ar teme și s-ar retrage sau ar declanșa nucleara?

Răspunsurile nu sunt deloc liniștitoare:

Nu doar Putin vrea acest război. O victorie deschide apetitul pentru noi victorii. Un nou conflict mondial nu ar descuraja rușii iar posibilitatea folosirii armelor nucleare ar crește exponențial în urma căreia nimeni nu ar ieși victorios.

Să amintim Hiroshima și Nagasaki unde americanii nu au obținut vreo victorie lansând acele monstruase bombe.

Soluția? Întreaga diplomație mondială să se concentreze pe dialogul păcii. Ceea ce pare că nu se vrea.

Atât SUA cât și China câștigă din slăbirea Europei prin conflict. Fiindcă Ucraina este europeană și fiindcă nu doar Rusia plătește sancțiuni, acestea au efecte deloc ”doar” secundare.

Includerea atât a Rusiei cât și a Ucrainei într-o Europă Unită pare ceva imposbil, o utopie. Desființarea NATO pare mai imposibilă ca oricând. Ascensiunea militară a Chinei dar și a altor state, anunță un apropiat viitor înfricoșător. Așadar, dacă vrei pace, pregătește-te de război!

În prezent sunt în desfășurare pe glob peste 25 de conflicte militare. Ocidentul, și nu doar, este nevoit să sprijine Ucraina. Singurul stat care ar putea instaura acum pacea este Rusia prin oprirea agresiunii.

Apoi, un program mondial total de dezarmare, desființarea producției de armament, reconversia profesională a militarilor și a industriei de război pare imposibila dorință. Eu o am, probabil și tu, dar nu servește!…

Cât suntem încă pe pace, privim știrile ca pe un film, un meci, până ce urgia se va abate peste casele noastre.

Repet soluția:Întreaga diplomație mondială să se concentreze pe dialogul păcii. Ba mai mult, întreaga suflare a Pământului să intre în dialog serios și real pentru pace.

Asta fiindcă perspectiva amplificării conflictului duce la dispariția iminentă a vieții pe Terra.

Concertul Arpeggio la Roma, cu prilejul Sărbătorilor Pascale

Cu prilejul Sărbătorilor Pascale, în ziua de 20 Aprilie 2022, în biserica Santa Maria in Portico din Piazza Campitelli, corul „Arpeggio” acompaniat la orgă de Gian Luigi Zampieri, a prezentat un emoționant spectacol coral.

Comunitatea românească din Italia are numeroase excelențe iar una dintre acestea este grupul coral feminin Arpeggio. Corul a împlinit opt ani și deține un palmares admirabil, aproape o sută de concerte.

Dirijorul Simona Vasile care, împreună cu Bianca M. Vasile și Ioana Nica, Iustina Nica, Maria Nica, Andreea Nica, formează grupul, reușește să instaureze armonia oriunde își înalță vocile.

Arpeggio a stârnit interesul maestrului Gian Luigi Zampieri organist și dirijor, format cu muzicieni de prestigiu precum Francesco de Masi, Carlo Maria Giulini, Ghenadi Rojdestvenski și Leonard Bernstein și a dirijat orchestre prestigioase în România (inclusiv Orchestrele Filarmonicii București, Ploiești, Orchestra de Cameră Radio) și în străinătate, este directorul permanent al Orchestrei „Antonio Salieri” din Roma.

Biserica amintită, care a găzduit nu pentru prima oară corul românesc, are o istorie impresionantă. Este construită în secolul al XII lea și renovată în anul 1600 în stilul baroc roman, fiind lăcașul icoanei făcătoare de minuni, Santa Maria in Portico in Campitelli.

Concertul Arpeggio a reamintit publicului piese inspirate din tradiția pascală ortodoxă și catolică ale unor compozitori români renumiți, precum Ioan D. Chirescu, Nicolae Moldoveanu, Gavriil Muzicescu, piese de Mozart și Cesar Franck.

Evenimentul s-a desfășurat și de această dată sub patronajul Ambasadei României în Italia și al Accademia di Romania în Roma iar publicul a răsplătit artiștii cu standing ovation.

 

Dezbaterea mortăciunilor politice

Am asistat la dezbaterea dintre Macron şi Marine le Pen uluit şi plăcut suprins de prestaţia doamnei le Pen care mi s-a părut pe alocuri chiar elegantă.

Despre domnul Macron nu aş vrea să vorbesc prea mult pentru că el este demult o mortăciune politică.

Este deja în sacul de morgă etichetat şi pus la păstrat înainte de a fi aruncat în crematoriu. Macron, nici prin criogenizare nu va scăpa de mirosul de hoit politic.

Un preşedinte care era să fie linşat pe stradă de Vestele Galbene, o stafie a bla-bla-ului care exasperează pe toată lumea.

Are nesimţirea nesfârşită să vorbească despre creşterea nivelului de trai al francezilor, despre Europa şi ce minunată a fost guvernarea lui într-o Franţă răvăşită violenţă şi de imigrarea ilegală, cu o capitală falită, asfixiată de gunoaie, cu arborii burduşiţi de colonii de şobolani care s-au înmulţit mai mult ca furnicile, despre învăţământul francez actual, izvor nesfârşit de semianalfabeţi, cu săli “de chute”, în care elevii dependenţi de droguri sunt lăsaţi să fumeze liniştiţi.

Ce să mai vorbim despre confortul de securitate al cetăţeanului francez, care abia mai găseşte drumul spre casă printre bandele de traficanţi şi kilometrii de cozi care şerpuiesc prin cartiere ale celor care stau la coadă în faţa prefecturii pentru un “carte de sejour”.

Cozile nesfârşite ale celor care stau la coadă pentru documente în Paris, îmi aminteşte de cozile comuniste ale celor care stăteau înainte de ‘89 la coadă la pâine şi lapte, cozi care puteau fi observate din avion.

Nu are rost să vorbim de nivelul de trai al unei populaţii care în procent de peste 80%  trăieşte din “smic”, un salariu minim care abia a depăşit 1500 euro. Dar sunt foarte mulţi care trăiesc şi cu mai puţin de atât.

Dacă urci într-un metrou din Paris e mult mai bine să nu-ţi iei telefonul cu tine şi niciun ban găurit. Hoţii de buzunare sunt o epidemie. Toate bandele de pe planetă şi-au dat întâlnire în metroul din Paris.

Ziua sau noaptea în Montparnasse este acelaşi lucru – nu există coloane, nu există  colţ de clădire publică să nu fie deja locuit de un om fără casă fericit că a găsit în sfârşit spaţiu pentru un aşternut de carton, sau un imigrant care adună resturile  de la fast-food pentru ziua de mâine.

La gura de metrou din Montparnasse unde se adunau altădată pictorii şi graficienii, a apărut o tabără clandestină de imigranţi somalezi, un adevărat orăşel de locuinţe insalubre din carton, pungi de plastic şi deşeuri de construcţii.

Dacă treci pe acolo, pur şi simplu te poţi îmbolnăvi.  Furturile sunt  într-adevăr o molimă, toate parcările camionagiilor sunt burduşite de hoţi experţi în motorină care găuresc rezervoarele şi te lasă pieton pe lângă remorcă.

Fiecare furt se termină cu o bătaie sau cu o crimă dacă ai îndrăzneala să te opui şi să nu te uiţi în altă parte. Nu mai vorbim de războiul dintre dealerii de droguri din Corsica sau Marsillia.

Dacă eşti în Marsillia şi ieşi pe o terasă la o bere, nu trebuie să aştepţi  mai mult de cinci minute să auzi focuri de armă, rafale de arme automate, ca într-o zonă de război. Trebuie să fii doar puţin atent să le distingi de zgomotele metropolei. Jafurile sunt la ordinea zilei.

Bandele sparg pur şi simplu vitrinele magazinelor de bijuterii cu maşini furate. Când ia foc o maşină în metropolă, trecătorii o ocolesc cu  grijă  pentru că mai mult ca sigur este vorba de o reglare de conturi prin metoda “barbeque” şi cineva a fost ars de viu în portbagaj. Ca să vorbim despre sistemul de pensii francez, ar trebui să  scriem un roman al ruşinii.

În schimb Marine le Pen m-a pus pe gânduri pentru că a fost foarte degajată, a avut răbdare, tact şi chiar şi-a lăsat adversarul să vorbească pe îndelete când şi-a dat seama că vorbind acesta pur şi simplu se urcă pe un scaun de bar şi-l pune pe umeri şi se uşurează în capul său.

Pe tot parcursul dezbaterii, Macron a părut un  abulic care se loveşte cu levierul în genunchi, în cap şi în gură, rostogolind statistici fără sens care nu au nicio legătură cu viaţa de zi cu zi, care este, ca să nu folosesc un cuvânt mai colarat, un mare şi minunat dezastru.

Spre final, cu un gest degajat ca şi cum ar fi concediat un chelner, Marine le Pen i-a pus chiar un minut la dispoziţie. Cred că după această dezbatere Marine le Pen are toate şansele să câştige.

Îmi este foarte greu să spun “din fericire” sau “din păcate”. Un singur lucru îl salvează pe Macron – războiul. Toate convorbirile telefonice cu un criminal de război i-au suflat vânt în zdrenţele corabiei sale politice.

Macron este un insectar prăfuit în care abia mai sunt înţepate câteva bla-blauri despre prosperitate şi “richesse pour tous” ca nişte insecte mugegăite, o bulă de neant, ca să folosesc licenţa unui gazetar.

În schimb Marine le Pen, pare o femeie care şi-a învăţat bine lecţiile, o femeie care ştie să insufle speranţă despre ordine, civilizaţie, curăţenie, echitate, şi mai aless demnitate. Chiar şi ideile împotriva muslimei, a hijabului  care acoperă  tradiţional faţa femeii în Islam mi s-a părut foarte bine argumentată.

Semnele dezumanizării şi ale persecutării nu au ce căuta în spaţiul public. Hijabul nu este un semn religios, ci un instrument de persecutare. Am fost suprins despre viziunea modernă asupra învăţământului.

Ideea de a scoate bacalaureatul din programă şi de a-l lăsa la îndemâna celor care vor titlul de bacalaureat ca pe o zorzoană intelectuală este deja aplicată în Marea  Britanie. Ideea de a nu e mai pune note în şcoli, de a desfiinţa inspectoratele şcolare.

Deja funcţionează foarte bine în England. Nu e nevoie să dau bacalaureatul după liceu, poţi să-ţi continui studiile şi fără bacalaureat.

Nimic din retorica lui Macron nu a atins-o pe le Pen, nici măcar informaţia că Marine le Pen a obţinut un împrumut avantajos de la o bancă rusească.

Nu arată nimic asta decât  în ce hal a ajuns administraţia prezidenţială în Franţa care-şi foloseşte serviciile secrete pentru anihilarea adversarului politic în  campania electorală.

Când a dat informaţia asta pe post, mi-am adus  aminte de fostul preşedinte Francois Hollande care-şi trimitea ofiţerii din serviciul de protecţie să-i cumpere croasante dimineaţa când se trezea lângă amantă.

Pe Macron îl salvează războiul şi probabil teama francezului de rând pentru un viitor incert, dar nu trebuie uitat că la aceste  alegeri lui Macron i-a trecut glontele politic pe lângă ureche chiar dacă este vorba de o împuşcătură într-un cadavru.

După aceste alegeri, francezii vor fi din păcate şi mai dezamăgiţi. Pare un blestem – inima culturală şi academică a Europei, o democraţie care a civilizat lumea, capitală a teatrului mondial, ţara care a inventat Academia, Opera şi Biblioteca Publică, să fie condusă de nişte mortăciuni politice, o ţără minunată în care abia mai pâlpâie speranţa într-o viaţă mai bună.

Visul francez  este o ninsoare de dezamăgire.

Cum folosesc negustorii psihologia pentru a vă determina să cumpărați

Scumpirile recente ar trebui să ne determine să fim mai chibzuiți și, totuși, nu suntem, de ce?

S-ar putea să te fi gândit să cumperi doar ceea ce ai nevoie, atunci când ai nevoie. Însă…

…indiferent dacă ai cumpăra alimente, haine sau gadgeturi, comercianții cu amănuntul folosesc puterea de persuasiune psihologică pentru a-ți influența deciziile și pentru a te ajuta să te desparți de bani.

Dacă te gândești bine, pariez că sunt șanse mari să-ți amintești că ai intrat cel puțin o dată într-un magazin alimentar doar pentru a descoperi că aspectul magazinului a fost schimbat.

De ce magazinelor le place să mute totul? Ei bine, este de fapt un răspuns simplu.

Schimbarea locației articolelor dintr-un magazin înseamnă că noi, clienții, suntem expuși la diferite articole în timp ce ne plimbăm căutând lucrurile de care avem nevoie sau ne dorim.

Acest truc poate crește adesea în mod semnificativ cheltuielile neplanificate, pe măsură ce adăugăm mai multe articole în coșurile noastre, adesea din impuls, pe măsură ce petrecem mai mult timp în magazin.

Cumpărare din impuls

De fapt, studiile sugerează că până la 50% din toate produsele alimentare sunt vândute din cauza impulsivității, iar mai mult de 87% dintre cumpărători fac cumpărături impulsive.

Deși sunt complicate și influențate de mulți factori, cum ar fi nevoia de excitare și lipsa de autocontrol, semnalele externe de cumpărare sunt cunoscute pentru:

… „cumpărați unul și primiți un altul gratuit” ofertele, reducerile și afișajele promoționale din magazin, de exemplu – joacă un rol cheie.

O ofertă tentantă poate duce la un val de plăcere temporară și acest lucru îngreunează luarea unei decizii raționale de cumpărare.

Suntem copleșiți de valoarea percepută a „economiilor” dacă cumpărăm articolul aici și acum, așa că ignorăm alte considerente cum ar fi întrebarea dacă chiar am avea cu adevărat nevoie de el.

Nevoia de satisfacție instantanee poate fi greu de ignorat. Bundlingul este o altă tehnică folosită de comercianți cu amănuntul pentru a declanșa achizițiile impulsive. Probabil produsul l-ai văzut destul de des!

Produsele complementare sunt ambalate împreună ca un singur produs, cu un preț, care oferă adesea o reducere substanțială.

Consolele de jocuri, de exemplu, sunt adesea vândute împreună cu două sau trei jocuri, iar magazinele alimentare au pachete de „masă” și chiar pagini web dedicate unei game întregi de oferte.

Cumpărăturile pot fi prietene sau inamice!

În timp ce aceste strategii pot ajuta la creșterea profiturilor retailerilor, ele pot contribui și la crearea de probleme pentru clienții lor.

Cumpărarea pe impuls poate afecta, fără îndoială, bunăstarea psihică a consumatorului. Crește sentimentele de rușine și vinovăție, care la rândul lor pot duce la anxietate, stres și depresie.

Și este potențial și mai grav atunci când cumpărarea impulsionată duce la supracumpărare, mai ales dacă oamenii cheltuiesc bani pe care nu îi au.

Dar există și aspecte pozitive. S-a descoperit că majoritatea cumpărăturilor online dă dopaminei un impuls, deoarece este eliberată în creierul nostru atunci când anticipăm plăcerea.

Așadar, în timp ce așteptăm să sosească achizițiile noastre, avem tendința de a ne simți mai entuziasmați decât dacă am fi cumpărat lucruri din magazin.

Dacă acest sentiment plăcut este tratat bine, nu este nimic în neregulă cu el. Dar, din păcate, nu se termină întotdeauna aici. Acel sentiment trecător de plăcere poate duce uneori la o dependență de cumpărături.

Acest lucru se poate întâmpla atunci când un consumator dorește să experimenteze în mod continuu efectele „de a se simți bine” a dopaminei, apoi intră într-un tipar de cumpărare din ce în ce mai multe articole până când își pierde controlul.

Pe de altă parte, cumpărăturile pot ajuta la restabilirea sentimentului de control al unei persoane.

Când ne simțim nefericiți sau anxioși, avem tendința de a crede că totul este în afara controlului nostru.

Dar pentru că cumpărăturile ne permit să facem alegeri – la ce magazin să mergem sau dacă ne place un articol – poate aduce înapoi un sentiment de control personal și poate reduce stresul.

Deci poate fi o activitate mai semnificativă decât cred mulți oameni. Vânzătorii ne pot ajuta și ei

Deși comercianții cu amănuntul ar putea să nu fie dornici să reducă cantitatea de achiziții pe care le facem, ei ar putea, dacă doresc, să ne influențeze deciziile de cumpărare într-un mod mai pozitiv.

Există o nevoie urgentă de a lupta împotriva obezității în majoritatea țărilor lumii.

De aceea, guvernul Marii Britanii a decis să limiteze promoțiile alimentelor nesănătoase – cele bogate în zaharuri libere, sare și grăsimi saturate – în magazinele majore de vânzare cu amănuntul din octombrie 2022.

Este o strategie care ar putea ajuta. Îndepărtarea bunătăților tentante din lăzi poate ajuta la reducerea cantității de alimente dulci care sunt achiziționate, în unele cazuri cu până la 76%. Potrivit theconversation.com

Și un studiu recent a constatat că, prin creșterea disponibilității și promovarea opțiunilor alimentare mai sănătoase și făcându-le mai vizibile prin plasarea și utilizarea inteligentă a semnalizării, cumpărătorii pot fi cu adevărat încurajați să facă alegeri mai bune.

În cele din urmă, cheia pentru a rezista la bunurile pe care nu le dorim sau nu avem nevoie și pentru a lua decizii sănătoase stă la noi. Ne ajută să fim conștienți de ceea ce facem în timpul cumpărăturilor.

O strategie personală bună este să încerci să răsfoiești mai puțin și să folosești în schimb o listă de cumpărături și să încerci să cumperi doar ceea ce este pe ea. Dar fii blând cu tine, deoarece poate fi mai ușor de spus decât de făcut.