Acasă Blog Pagina 3

Buimăceala aleșilor la vreme de molimă – între vidul legislativ și abuzul de putere

Buimăceala aleșilor la vreme de molimă – între vidul legislativ și abuzul de putere

Sunt astăzi suficient de mulți oameni care, atunci când se află în fața unui text, mai lung sau chiar mai scurt, citesc pe diagonală sau așa cred ei, când, de fapt,

…nu citesc decât primul rând sau primele rânduri ca apoi să treacă la final, având impresia că informația a fost asimilată.

E adevărat că a fost depășită etapa în care trebuia să mergi la un dicționar, la o enciclopedie, la un alt material de referință astfel încât să-ți faci o părere proprie despre ce citești.

Sub scuza că ”am net” omul de azi a devenit un fel de pelican sau de cormoran, înghițind pe nemestecate știri sau informații.

Nu sunt împotriva tehnologiei 5G, dar viteza cu care veți avea acces la informații va fi de 20 de ori mai mare față de 4G iar asta va contribui la adâncirea superficialității…

Să vă dau un exemplu simplu: Mulți au avut reacții adverse la opoziția manifestată de niște oameni față de cerința de a fi ”termometrizați” la intrarea într-un mare magazin.


Deci, nu se pune problema că ar fi rău să ți se ia temperatura, ci temeiul gestului, din vreme ce a fost legiferat diferit 


Să vedem ce acte normative au stat la baza ”termometrizării”.

Legea 55 din 15 mai 2020, se referă la unele măsuri pentru combaterea și stoparea extinderii infectării cu covid 19.

Iată ce menționează art 13: Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui:

a) obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă;

b) obligativitatea organizării activității instituțiilor și autorităților publice, operatorilor economici și profesioniștilor, astfel încât să se asigure la intrarea în sediu, în mod obligatoriu, triajul epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor, atât pentru personalul propriu, cât și pentru vizitatori.

Pentru personalul propriu triajul epidemiologic constă în măsurarea temperaturii prin termometru non-contact, iar pentru vizitatori triajul se realizează prin măsurarea temperaturii.

Să căutăm acum acel ordin comun și să-l citim!

ORDIN nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă.

Privitor la triajul epidemiologic se menționează: la art.2

Pe durata stării de alertă se instituie obligativitatea instituțiilor și autorităților publice, operatorilor economici și profesioniștilor de a organiza activitatea astfel încât să se asigure la intrarea în sediu efectuarea triajului epidemiologic și

…dezinfectarea obligatorie a mâinilor, în condițiile și cu respectarea Instrucțiunilor generale privind măsurile de igiena, prevăzute în anexă.

Deci există obligativitate șefilor de a ORGANIZA acel triaj epidemiologic.

Să vedem ce înseamnă triaj epidemilogic?

Să mergem, totuși la institutul național de sănătate publică și să aflăm ce dorim! printre altele aflăm:

Pentru evitarea transferului de agenţi patogeni dintr-o arie geografică în altă, se impune o cooperare şi măsuri igienico-sanitare antiepidemice, educaţie la nivel naţional pentru evitarea unor situaţii epidemice critice…

Pentru prevenirea apariției în colectivitate a unei entități morbide este necesară efectuarea triajului epidemiologic de către cadrele medicale sanitare care asigură asistenţa medicală în colectivități.

Pentru efectuarea triajului epidemiologic în scopul stabilirii potenţialului epidemiologic şi aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi combatere adecvate, personalul medico-sanitar implicat în aceste acţiuni…

(medicii și asistentele medicale din cabinetele medicale şcolare și de medicină de familie, medicii igienişti şcolari, epidemiologii…

și autoritățile locale vor pregăti şi organiza din timp triajul epidemiologic (inclusiv aprovizionarea cu instrumentar, medicamente şi materiale necesare recoltării de probe de laborator).

Și atunci ce facem când au fost însărcinați cu triajul epidemiologic niște pândari de la supermarket? Este legal, sau nu?

Pe aceleași considerente din materialul anterior, adică să nu înghițim tot ce ni se întâmplă fără să află ce se întâmplă de fapt, voi mai atrage atenția asupra unui fapt.

În perioada la care mă refer Guvernul Orban a emis circa 10 ordonanțe militare.

Să aflăm ce este o ordonanță militară?

Pentru că se tot vorbește în ultima perioadă de ordonanțe militare și nimeni nu știe exact cum să le interpreteze, am venit cu câteva precizări pentru a fi mai ușor de înțeles situația.

Că să fim mai corecți, spre informare noastră, nu am descoperit alte ordonanțe militare date până în prezent în România.

Ce-i drept, avem niște decrete regale în perioadă interbelică ce vizau starea de asediu, dar nimic mai mult.

Pentru a ne da seama, în primul rând, ce este o ordonanță militară plecăm de la reglementarea ei, respectiv OUG 1/1999 privind regimul stării de urgență și stării de asediu.

Ținând cont de situația actuală, ne raportăm doar la ordonanțele militare emise pe timpul stării de urgență, decretată de Președintele României.

Ordonanțele militare, pe timpul stării de urgență, sunt emise de ministrul de interne sau de secretarul de stat, prim-locțiitor al ministrului de interne, când starea de urgență a fost instituită pe întregul teritoriu al țării.

Ordonanța militară este folosită pentru a pune în concret în aplicare măsurile prevăzute de OUG 1/1999 (adoptată prin Legea nr. 453/2004) și de decretul prezidențial prin care se instituie starea de urgență.

Starea de urgență e definită în prevederile OUG 1/1999 și reprezintă ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social și de ordine publică, instituit în întreaga țară sau în anumite zone ori în unele unități administrativ-teritoriale, în următoarele situații:

a) existența unor amenințări la adresa siguranței naționale sau democrației constituționale, ceea ce face necesare apărarea instituțiilor statului de drept și menținerea sau restabilirea stării de legalitate;

b) iminența producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea și înlăturarea efectelor acestora.

Practic, dacă legea și decretul prevăd că ți se poate restrânge dreptul la liberă circulație în temeiul art. 53 din Constituție, ordonanța militară vine și îți spune exact când ai voie să ieși din casă și pentru ce.

Ordonanța militară poate fi dată după emiterea decretului prezidențial prin care se impune starea de urgență pe întreg teritoriul țării.

Doctrina este sumară în acest sens, dar există câteva precizări documentate cu privire la situația ordonanțelor militare.

Dacă cineva se consideră lezat în drepturile sale de ordonanța militară, atunci da, poate atacă în instanță prevederile care nu sunt de comandament militar (art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

…ne ducem la DEX și aflăm:

ORDONÁNȚĂ, ordonanțe, s. f. 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc.; act care conține această dispoziție. ◊ Ofițer de ordonanță = ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele.

Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță prezidențială (sau, ieșit din uz, președințială) = hotărâre judecătorească dată în proceduri cu caracter urgent.

Ordonanță de urgență = hotărâre guvernamentală luată în absența Parlamentului, cu putere de lege și care poate fi confirmată sau infirmată ulterior de Parlament.

(Înv.) Rețetă medicală. 2. (În vechea armată) Soldat în serviciul personal al unui ofițer. 3. (Arhit.) Dispunere, aranjare generală a elementelor componente ale unei fațade. – Din fr. ordonnance.

MILITÁR2, -Ă, militari, -e, adj. 1. Care ține de armată; al armatei, ostășesc. În clipă supremă a despărțirii, la vasele militare n-au loc acele scene de îmbrățișări, lacrime, strigăte și gălăgie, care se petrec la plecarea vaselor de pasageri.

BART, E. 234. Ființa funcționarilor civili și militari… da acestei privelișți o pompă solemnă.

NEGRUZZI, S. I 36. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființa de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ◊ Serviciu militar = stagiu obligatoriu în armată pentru toți cetățenii valizi.

Tren militar = tren care transportă trupe și materiale. Tremd militar e-aici de două zile. VINTILĂ, O. 11.

Care se bazează pe armată. Ofensivă militară. 2. Privitor la război, de război; războinic. [AL. DONICI] s-a dus la Petersburg și a intrat în corpul de cădeți, însă avea el oare vocațiune pentru artă militară? NEGRUZZI, S. I 332.

Nu am nimic cu aceste acte normative dar titulatura mi se pare total nepotrivită mai ales că în această situație

…nu a acționat în conducerea operațiunilor niciun militar!

Ne îndreptăm spre ”tinerețe fără bătrânețe”?

Cercetătorii finlandezi au descoperit că, pe ansamblu, capacitatea funcțională a persoanelor în vârstă de astăzi este mai bună decât persoanele de aceeași vârstă în urmă cu treizeci de ani.

Această descoperire a fost observată într-un studiu realizat la Facultatea de Științe Sportive și a Sănătății a Universității Jyväskylä.

Studiul a comparat performanțele fizice și cognitive ale persoanelor finlandeze cu vârste cuprinse între 75 și 80 de ani astăzi cu cele ale persoanelor de aceeași vârstă din anii 1990.

„Măsurătorile bazate pe performanță descriu modul în care persoanele în vârstă își gestionează viața de zi cu zi și, în același timp, măsurătorile reflectă vârsta lor funcțională”,

… spune cercetătorul principal al studiului, profesorul Taina Rantanen, într-o declarație.

În rândul bărbaților și femeilor cu vârste cuprinse între 75 și 80 de ani, forța musculară, viteza de mers, viteza de reacție, fluența verbală,

… raționamentul și memoria de lucru sunt mult mai bune astăzi decât la persoanele de aceeași vârstă născute mai devreme.

Cu toate acestea, în testele funcției pulmonare, nu au fost observate diferențe între generațiile de referință.

„Creșterea activității fizice și greutatea corpului au explicat viteza mai bună de mers și forța musculară în eșantionul născut mai târziu”

… spune doctorandul Kaisa Koivunen, „în timp ce cel mai important factor din spatele diferențelor de generații în performanța cognitivă a fost educația”.

Cercetătorul post-doctoral Matti Munukka adaugă:

„Eșantionul de 75 și 80 de ani născut mai târziu a crescut și a trăit într-o lume diferită de omologii lor născuți acum trei decenii. Au existat multe schimbări favorabile.

Acestea includ o nutriție și o igienă mai bune, îmbunătățiri în îngrijirea sănătății și a sistemului de educație, o mai bună accesibilitate la educație și o viață mai bună de lucru”.

Rezultatele sugerează că o speranță de viață mai lungă este însoțită de o creștere a numărului de ani trăiți cu bune abilități funcționale la bătrânețe.

Observația poate fi explicată printr-o rată de schimbare mai lentă odată cu înaintarea în vârstă, un maxim mai mare de performanță fizică sau o combinație a celor două.

„Această cercetare este unică, deoarece există doar câteva studii în lume care au comparat măsuri maxime bazate pe performanță între oameni de aceeași vârstă în momente istorice diferite”, spune Rantanen.

Rezultatele sugerează că înțelegerea noastră despre bătrânețe este depășită, potrivit goodnewsnetwork.org

Aceasta este o veste bună pentru noi toți.

Adevărata miză în Kosovo: enormele resurse minerale de la Stari Trg

Adevărata miză în Kosovo: enormele resurse minerale de la Stari Trg

Kosovo este o regiune extrem de săracă. Mai bine zis, populația provinciei, ea se zbate la limita subzistenței, în condițiile unui șomaj de aproape 80%.

Kosovo deține, însă, unele din cele mai bogate zăcăminte minerale cunoscute pe plan mondial: cărbune, zinc, aur, argint.

Aici se află, de pildă, exploatarea minieră Stari Trg, a treia exploatare de zinc, pe plan mondial.

Se crede că bateria următorului deceniu va fi cea pe baza de zinc.

Minerii lucrează la Stări Trg zi și noapte, în schimburi de șase ore. „The New York Times” a publicat numeroase reportaje din Kosovo.

Unul singur, din 8 iulie 1998, semnat de Chris Hedges, se referea la enormele resurse minerale de la Stari Trg.

Hedges a vizitat Stari Trg și a descris resursele fabuloase de zinc, cărbune, cadmiu, aur, argint și plumb de la complexul de stat Trepca.

Potrivit directorului ansamblului minier, Novac Bjelic, „Bătălia în Kosovo se dă pentru mine, nimic altceva.

Kosovo este un fel de Kuweit al Balcanilor.

De pildă, Kosovo posedă rezerve de 7 miliarde de tone de cărbune”, i-a declarat Bjelic lui Chris Hedges.

Aceste enorme resurse au atras atenția tuturor companiilor specializate în extracții miniere, care doresc, firește, privatizarea lui Stari Trg.

Astfel că insinuarea SUA în Kosovo are o legătură directă nu numai cu Ambo și petrolul caspic, ci și cu resursele minerale enorme existente în provincia separatistă.

În mass-media însă subiectul este tabu.

Pe lângă micul articol al lui Chris Hedges din „The New York Times”, am mai descoperit un altul, publicat în „Wall Street Journal” din 22 iunie 1998.

Și totuși, a descrie Kosovo fără să amintești de vastele sale resurse minerale este ca și cum ai vorbi de Kuweit fără să pomenești de petrol.

La Stari Trg se găsesc cele mai bogate resurse de zinc și plumb din Europa.

Potrivit experților, rezervele de lignit din Kosovo ar fi suficiente Europei în următoarele 13 secole!

Marile resurse minerale de la Stari Trg sunt cunoscute încă din antichitate. Cu 2000 de ani în urmă grecii, apoi românii, exploatau minele de aur și argint din Kosovo.

La rândul lor, germanii – în timpul celui de-al doilea război mondial – au folosit bateriile fabricate aici pe submarinele tip UB.

Profitul adus de aceste resurse minerale a salvat, în mare parte, economia iugoslavă atunci când acesteia i s-au impus sancțiuni severe.

Iugoslavia a fost singură țară din Estul socialist care s-a opus privatizării după 1990, atunci când s-a urmărit privatizarea industriei, transporturilor și telecomunicațiilor, precum și a resurselor energetice și a minelor din Estul Europei.

Există analiști care fac legătură între acest refuz al privatizării și războaiele care au fragmentat Iugoslavia.

Din 2005, Serbia a acceptat, în parte, privatizarea și condițiile de credit ale FMI și ale Băncii Mondiale.

Stabilirea bazelor americane pe glob – așa cum este cazul și bazei „Bondsteel” din Kosovo – ține seama de interesele geo-strategice, dar și de cele geo-economice ale SUA.

Prezența „Bondsteel” lângă oleoductul Ambo și marile resurse mineraliere din Kosovo explică mult mai bine insinuarea SUA în Balcani, decât „dorința de autodeterminare” a albanezilor kosovari.

sursa: Ziua – martie 28, 2008


Din punct de vedere istoric, zona Kosovo a fost considerată mult timp parte a Serbiei.

De la celebra bătălie a Blackbirds din 1389, care a văzut Serbia luptând împotriva unei invazii otomane lângă actuala capitală kosovară Pristina, Kosovo a fost considerat un teritoriu sârb.

Bătăliile ulterioare din Kosovo, cuprinse între 1389 și 1453, au înfrânt numeroase armate balcanice împotriva otomanilor, permițând în esență stăpânirea otomană a regiunii.

Această perioadă istorică a fost interpretată de sârbi, care arată în exces importanța Kosovo în istoria sârbă, referindu-se adesea la bătălia din 1389 ca o legătură directă cu Kosovo, care ar fi sârbă.

Sârbii au legat, în principal, albanezi musulmani de otomani ca simpatizanți ai imperiului lor, complicând și mai mult problema.

În următorii 400 de ani, toate părțile din Balcani își vor scrie propriile povești.

Când otomanii au părăsit Balcanii complet la sfârșitul secolului al XX-lea, Serbia a început să se impună.

Serbia s-a considerat mult timp independentă de otomani și a obținut recunoașterea ca stat în Tratatul de la Berlin din 1878.

Serbia a început apoi să achiziționeze Kosovo și să o forțeze în interiorul granițelor sârbe începând cu 1912.

Problemele au apărut deoarece, în același timp, Albania își câștiga independența și a primit teritoriu din Kosovo datorită semnificației culturale pe care a avut-o pentru Albania, negând la rândul său Serbia.

În cele din urmă, Serbia a pierdut Kosovo după primul război mondial, majoritatea Balcanilor fiind încorporată în noua Iugoslavie.

Kosovarii s-au bucurat de mari privilegii când se aflau sub domnia lui Tito, când făceau parte din Iugoslavia.

Aceste privilegii includeau autonomia de sine și o pseudo-formă de independență în Iugoslavia, fără a fi de fapt independenți, spre dezamăgirea celorlalți membri ai Iugoslaviei.

Deși era înzestrată cu autonomie, era considerată parte a Serbiei, aceasta liniștind ambele părți pentru ceva timp.

Problemele au apărut la scurt timp după moartea lui Tito, în 1980.

Fără Tito, nu a existat niciun obstacol pentru ca oricare dintre fostele state iugoslave să înceapă război unul împotriva celuilalt, secole de animozități acumulându-se până în acest moment.


În 1981, o revoltă studențească din Pristina a văzut întreaga regiune revoltându-se împotriva autorităților iugoslave cu sute de etnici albanezi care au murit în urma violenței care a urmat.

Serbia, care a asistat această revoltă, a fost animată de motivul că unii kosovari, un popor care trăia mai bine decât alții sub Tito, s-ar fi răzvrătit împotriva Iugoslaviei.

Avea un perfect sens pentru albanezii kosovari, drepturile acordate în temeiul lui Tito îi făceau să-și dorească mai mult, până a râvni independența.

Acumulând stagnarea economică și tensiunile politice, aveți o rețetă pentru dezastru, lucru pe care Slobodan l-ar fi folosit pentru obiectivele sale politice.

Când Slobodan a căpătat titlul de președinte al Serbiei, a început să încerce nu numai să-și consolideze poziția în regiune, ci și pe cea a Serbiei.

În 1989, a lipsit Kosovo de orice noțiune de autonomie, forțând Kosovo să se retragă în același statut ca Serbia și lipsindu-i de toate drepturile garantate de Constituția Iugoslavă din 1974.

Ca răspuns la eforturile Serbiei de a elimina toate noțiunile de independență, Kosovo a început o campanie agresivă pentru o autonomie reînnoită, urmărită de „președintele” kosovar Ibrahim Rugova și Liga Democrată din Kosovo.


Rugova își punea toate jetoanele pe ideea că, dacă ar putea demonstra Occidentului că el conduce în mod esențial regiunea, vor recunoaște independența Kosovo la fel cum au făcut-o cu Macedonia, Croația, Bosnia și Herțegovina și Slovenia (Serbia și Muntenegru).

Ideea a fost populară în Kosovo, unde 57% din Kosovo doreau independența totală, 43% doreau să se alăture Albaniei și 0% doreau să rămână cu Iugoslavia.

Spre disperarea Kosovo, Occidentul nu a considerat că provinciile din state garantează independența și, în consecință, a refuzat să recunoască Kosovo.

După războaiele iugoslave și războiul bosniac, care a văzut Serbia în genunchi, dar nu învinsă în totalitate, acordurile de la Dayton care stabilizaseră regiunea nu au reușit să ia niciun pas către independența Kosovo.

Aceasta a fost o înfrângere critică pentru Rugova, care a văzut încercările sale de a se întoarce în mod pașnic, permițând ascensiunea Armatei de Eliberare Kosovo sau a KLA.

KLA a fost format de Mișcarea Populară din Kosovo, care datează din 1982, cu cereri de luptă armată.

Ei credeau că singurul mod în care Kosovo va fi liber este mai degrabă prin lupta armată decât prin soluții pașnice.

Se pare că violența era singura modalitate de a atrage atenția Occidentului.

KLA a aprins flăcările războiului atacând polițiști și instalații sârbe din Kosovo.

În ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Răscoala din Kosovo (1995-1998), KLA a orchestrat o campanie de violență în întreaga regiune, atacând clădirile guvernului sârb, ucigând polițiști, vizând satele etnic sârbe și infrastructura generală.

Insurgența a fost destul de docilă în ceea ce privește moartea efectivă, cu doar 10 polițiști și 24 de civili, dar a fost suficient pentru a aprinde războiul din Kosovo.

În 1998, forțele de securitate sârbe au masacrat 85 de civili, în încercarea de a opri valul influenței KLA în Kosovo în atacurile asupra Prekaz, Likošane și Ćirez.

Acest lucru a fost declanșatorul care i-a determinat pe mulți kosovari să se îndepărteze de politicile non-violente ale lui Rugova și să meargă din plin spre conflict armat.


Etnic, Kosovo este peste 95% albanez din cauza afluxului de albanezi sub stăpânirea otomană.

Acest lucru a fost agravat și mai mult de exodul în masă al sârbilor din Kosovo odată cu creșterea imigranților albanezi la sfârșitul anilor 1600.

În această perioadă, războiul otoman-habsburgic era în desfășurare și odată cu înfrângerea otomanilor a venit sfârșitul dominației balcanice, cu excepția Kosovo, pe care ar fi dominat-o încă 200 de ani.

Până la începutul anilor 1900, populația predominantă în Kosovo era albaneză și în procente suplimentare i-au depășit pe sârbi împreună cu muntenegrenii, formând doar 30% din populația kosovară.

În timp, acest număr va scădea la mai puțin de 15% pe măsură ce emigrația sârbilor în Serbia nativă crește odată cu creșterea populației albaneze.

În cele din urmă, atât Albania, cât și Serbia au avut revendicări puternice asupra Kosovo datorită istoriei sale continue de exod în masă și schimbării constante de forță de muncă.

Extremele ambelor părți susțin că dețin întregul drept asupra Kosovo, dar acest lucru nu poate fi mai departe de adevăr, îngrijorarea imediată pentru independență a apărut din tratamentul lui Slobodan Milosevic asupra kosovarilor albanezi.

Conflictul etnic a jucat un rol imens la începutul războiului din Kosovo, acesta a fost motivul predominant al conflictului.

În cele din urmă, cei peste 700 de ani de istorie a Balcanilor combinate cu exodul în masă al numeroaselor grupuri etnice din regiune către alte state iugoslave au culminat cu izbucnirea războiului în Kosovo.


Interesele americane și occidentale au ațâțat și mai tare spiritele,

…alimentând și finanțând chiar și livrându-le armele, pentru ca regula ”când doi se ceartă, al treilea câștigă”, să fie încă o dată demonstrată.

Pandemie, sceptici și alegeri

Astăzi voi face o zicere despre pandemie, sceptici și alegeri.

Despre această molimă (spun molimă pentru că din punct de vedere al definiției ea nu se încadrează la ”pandemie”) s-a scris și se va mai scrie, măcar încă un an.
Epidemie și Pandemie sunt termeni folosiți frecvent în legătură cu răspândirea unor boli. Dar ce înseamnă termenii și ce îi diferențiază de fapt?
Se vorbește despre o epidemie atunci când o anumită boală își face apariția nefiresc de frecvent, într-o regiune anume, într-o perioadă de timp limitată.
O pandemie este o epidemie care se răspândeşte dincolo de graniţele unui stat sau ale unui continent.
Aceasta înseamnă mai ales că menţinerea sub control a unei maladii depinde de cooperarea sistemelor de sănătate ale diverselor ţări.
Şi nu înseamnă că o boală este deosebit de periculoasă sau mortală.
Opusul, din punct de vedere geografic, al unei pandemii este o endemie.

Primele semnale că ar urma o asemenea răspândire a unui nou coronavirus au apărut în decembrie și ianuarie 2020.

Atât președintele cât și guvernul au tratat superficial (ca să nu zic cu dosul!) o asemenea informație, ambele entități având un singur vis: ”alegeri anticipate”.
Totuși, în martie se decretează stare de urgență și sunt luate niște măsuri drastice pentru limitarea extinderii infectării.
Era de înțeles, poate, de ce s-a limitat circulația pe timp de noapte, de ce s-a limitat expunerea unor categorii vulnerabile (oamenii în vârstă nu aveau voi să părăsească domiciliul mai mult de 3 ore zilnic).
Populația a primit oarecum supusă acest șir de măsuri chiar dacă unele dintre ele sau numit (nelegal) ordonanțe militare, aceste măsuri neîndeplinind condiția dată de titulatură.

Pe acest fond apar primele motive pentru apariția scepticismului privitor la această molimă.

Sub permanenta și atenta supraveghere a ministrului de interne, Marcel Vela se comite prima mare încălcare a propriilor ordonanțe astfel că…
…un număr de circa 2000 de oameni se deplasează pe timpul nopții (fapt interzis prin ordonanțe) din Moldova tocmai până la Cluj, pentru a purcede la cules sparanghelul german.
E de menționat că SRI în mod sigur a avut cunoștință despre faptul că familia domnului Flutur pornise recrutarea forței de muncă prin firme proprii și ar fi avut obligația să informeze pe Iohannis dar și pe Orban.

Or fi informat și decidenții au tăcut? Nu știm.

Oamenii s-au deplasat la Cluj și sub patronajul consiliului județean (PNL) s-au grupat încălcând normele impuse.
Mulți dintre cei sosiți nici nu aveau acte de angajare! La un scurt interval de timp are loc o paranghelie la cabinetul lui Orban de la guvern cu ocazia sărbătorii acestuia.
Fotografiile de la fața locului ne arată disprețul față de măsurile instituite de propriul guvern:
lipsa măștilor, reunirea unor grupuri mai mari de 3 persoane, asta ca să nu mai vorbim despre consumul de alcool în instituțiile publice dar și a fumatului.

Credeți că aceste încălcări grosolane nu au influențat percepția oamenilor privitor la gravitatea molimei?

Colac peste pupăză, fotografii îl surprind pe Iohannis, la Bruxelles, fără mască protectoare alături de Merkel, Macron etc., aceștia purtând mască.
Ca să pună cireașa pe tort, transpiră informația că OMS a recomandat ca raportarea deceselor care au drept cauză coronavirusul cel nou să cuprindă toți decedații care au avut simptome de coronavirus chiar dacă decesul a avut alte cauze.
În acest fel cifrele cu ”morți de coronavirus” au fost umflate peste poate, urmărindu-se creerea unui haos general și luarea unor măsuri menite a favoriza îmbogățirile de partid.
Plata în avans a unor cantități uriașe de măști la prețuri enorme (contracte nici măcar onorate)
…firme care aveau ca punct de lucru un bar dintr-un sat din jud. Giurgiu să câștige licitații de milioane de euro, achiziționarea unor izolete de circa 18.000 de euro pe bucată și exemplele ar putea continua au condus inevitabil la neîncrederea populației.

De la neîncrede la scepticism și chiar la negarea existenței virusului nu a fost decât un pas.

Ca în orice propagare a unui virus, măsurile recomandate, alea cu spălatul pe mâini, purtatul măștii, păstrarea unei distanțe rezonabile,
…erau niște măsuri generale și unanim acceptate numai că pe piață au apărut și măști care nu te protejează deloc dar statul a permis comercializarea.
Diametrul unui coronavirus este de circa un micron iar interspațiile din pânza măștilor sunt de trei microni asta însemnând că o mască te poate proteja cel mul în proporție de 30%.
Pentru răspândirea bolii guvernanții au dat moartea în țigani acuzând populația că nu a respectat normele impuse și a aplicat niște amenzi uriașe și nejustificate în cazuri punctuale.
Unei femei i-a fugit porcul din curte și a alergat să-l prindă, dar milițianul a cerut declarația pe proprie răspundere.
Femeia nu a avut-o iar amenda era atât de mare încât nici dacă vindea porcul în cauză nu putea plăti.
Un alt om în vârstă, venind fuguța de la magazin s-a oprit pentru câteva minute să-și tragă sufletul, numai că milițianul a constatat că a depășit timpul legal cu 5 minute și a aplicat amenda aceea uriașă.

A urmat începerea școlilor dar vor fi și alegeri locale.

Școala a început prost! manualele, mai ales la clasa a opta sunt numai câteva, tablete pentru învățământ online nu sunt achiziționate și nici licențele necesare,
…asta ca să nu pomenim că aproape o treime dintre școli nu au cuplare la internet și nici semnal.

La facultatea de medicină din București, anul acesta, după examenele concurs, s-a tras linie sub nota de 8,00.

La câteva zile facultatea face anunț că ”vinde” locuri și cei cu nota 5, cotizând câte 6000 de euro au ajuns studenți.
Nenorocirea este că între ci cu 7,5 dat picați, au fost 6 inși năcăjiți care nu au avut acei bani. Acum, cei cu 5 sunt studenți, cei cu 7,5, nu!
Fondul de rezervă a lui Orban, în urma rectificării bugetare a ajuns la două miliarde de lei și acești bani au fost destinați UAT PNL dar și pentru racolarea de primari PSD.
Eu cred că avem o mare problemă cu acest guvern Orban (apropo, ministrul învățământului în loc de plexiglas a rostit PEPSI GLAS!). Vorba lui Lenin, ”ce e de făcut?!”

Marile manevre militare ale Rusiei și teritoriile pe care se desfășoară (1)

Ce se petrece astăzi în Ucraina? Dar în Belarus?

Suntem oripilați de „invazia„ rușilor pe teritoriul Ucrainei și ținând seama de principii și de tratate internaționale care în urma unor acorduri internaționale, ratificate și respectate multă vreme,
…au statuat înghețarea granițelor, neamestecul în treburile interne ale altor state, asigurarea integrității naționale și teritoriale a statelor Europei dar… cutia Pandorei a fost deschisă încă din 1990.

Pentru cei din noua generație, și poate și pentru unii din vechea generație, să amintim că vestita cutie a Pandorei a fost un dar din partea zeilor.

Pandora, prima femeie de pe pământ, a fost creată de Hefaistos, din apă și pământ, iar Afrodita i-a dat frumusețe, Atena înțelepciune, Apollo talent muzical, Hermes putere de convingere (în greacă pandora înseamnă „cu toate darurile”), creație menită a înfrunta pe Zeus care crease numai bărbați.
Răzbunarea lui Zeus s-a materializat prin creare acelei vestite cutii în care zeii au așezat „daruri”:
Ares cruzimea, Poseidon aroganța, Hefaistos suferința, Hermes lăcomia, Hera gelozia, Afrodita pofta carnală, Artemis ura, Atena lăcomia, Apollo bolile, Dionisos lenea, Demetra tristețea, Zeus teama și înșelăciunea, Hades suferința și moartea, Hestia speranța,
…daruri oferite Pandorei la căsătoria ei cu fratele lui Prometeu (cel care a furat focul din Olimp,pentru oameni), Epimeteu.

Să revenim la subiect!

În 1990 provincia Kosovo a „stricat” ceea ce istoria a denumit drept „pactul rușinii„ acea înșelăciune și umilință la care au fost victime 130 milioane de europeni după ce Roosevelt și Churchill au cedat, contrar promisiunilor, o jumătate de Europă lui Stalin.
Principiul naționalităților s-a aplicat inconsecvent, doar atunci când convenea Aliaților victorioși, atât după primul război mondial, prin tratatul de la Versailles, cât și după cel de-al doilea război mondial
Să nu uităm vechea colaborare dintre nemți și ruși în domeniul împărțirii teritoriilor și nu numai, acțiune consecventă care a permis lui Hitler să declanșeze atacul asupra Poloniei conform Planului alb și a permis Rusiei punerea în practică a acordului secret, ca la 23 august 1939 să atace și ea Polonia.

Teritoriile Europei au fost împărțite de cei puternici prin desenarea de noi granițe pe șervețelele de la masa discuțiilor.

Tratatele de pace dintre puterile aliate și asociate și „sateliții” Germaniei naziste au fost semnate la 10 februarie 1947, în prezența delegațiilor celor cinci state învinse: Italia, Finlanda, Bulgaria, România și Ungaria.
Tratatele erau alcătuite dintr-o parte introductivă și din clauze teritoriale, politice, militare, economice, precum și unele prevederi privind reparațiile și restituirile.

Clauzele teritoriale au fost în centrul atenției, prilejuind dezbateri și confruntări.

Ele prevedeau modificări ale frontierei în favoarea Franței din contul Italiei; Grecia primea Dedocanezul; orașul Trieste era declarat oraș liber; Bulgaria păstra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uniunii Sovietice localitatea Petsamo; Ungaria era readusă la granițele din 1938.

În privința României era legalizată pierderea Basarabiei și Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul său asupra Nord-Vestului Transilvaniei.

Tratatul de pace cu România recunoștea participarea activă la coaliția antihitleristă dar nu-i recunoștea statutul de țară cobeligerantă, care, însă, i-a fost recunoscut Italiei!
Tratatele au intrat în vigoare la 15 septembrie 1947.
Să revenim la oile noastre adică la Kosovo, țară recunoscută în 1990 de 75 țări ONU, teritoriu născut prin intervenția armată a NATO, intervenție nesprijinită de Consiliul de securitate al ONU!
Dacă până în 1946 Provincia autonomă Kosovo și Metahia, a fost provincie otomană și până în 1974 a aparținut Iugoslaviei, pe rațiuni necunoscute publicului larg, armatele NATO au sprijinit cu specialiști și tehnică militară separatiștii.
Sentimentul național sârb a suferit amarnic, poporul neuitând faptul că la 15 iunie 1389, boierii sârbi, în luptă cu Imperiul Otoman au semnat actul de naștere al unui popor, la Câmpia Mierlei, teritoriu inclus în actuala zonă despre care se spune că este sub administrare ONU.
Din acea luptă, vis-a vis de mulțimea militarilor turci, a rămas expresia: ”dacă toți ne-am transforma în sare nu am reuși să sărăm mâncarea pentru armata turcă…
„Conform unor informații publicate de Wall Street Journal, Sahit Muja, care este director al companiei Albanian Minerals, are acces la bogățiile minerale ale statului Kosovo care mai cuprind și zăcăminte de zinc, crom, aur, argint și nichel.
Mai mult, valoarea totală a rezervelor de cărbune (15 miliarde de tone) este estimată a fi de 300 de miliarde de euro. (vorbim despre un cărbune special și rar)

Ucraina, sau „teritoriul de la graniță „așa cum s-ar traduce,, în secolul al XIII-lea se numea Rusia Mică, atunci când s-a separat de Rusia Mare

În secolul al IX-lea (Rusia Kieveană) era populată pe majoritatea teritoriului de ruși.
În secolul al XIV-lea Ucraina a fost preluată de Marele Ducat al Lituaniei iar în 1569 o mare parte din teritoriu trecea la Polonezi.

Politica de rusificare a Ucrainei de pe timpul Rusiei țariste a lăsat urme adânci.

În 1939 trupele ruse și germane și-au împărțit teritoriul. Astăzi, Ucraina este a doua țară din Europa ca teritoriu, având 603.700 km pătrați.
Până în 1992 Ucraina avea al treilea arsenal nuclear din lume, arsenal pe care l-a cedat Rusiei conform tratatului START, permițând astăzi lui Putin să amenințe cu arme nucleare și aducând Ucraina la poziția unei țări de nebăgat în seamă.

Armata Ucrainei era a doua ca mărime în Europa după armata rusă dar astăzi este o putere militară derizorie.

Statele NATO au creat precedentul și nimeni din vest nu poate să reproșeze Rusiei că sprijină rebelii cu arme și specialiști.
Germania, în buna tradiție a amiciției cu Rusia iar face înțelegeri pe sub masă pe principiul „cincizeci la curul altuia„, pe față condamnând acțiunile Rusiei în Ucraina dar în secret asigurându-și energia necesară dezvoltării industriale.

Germania nu va lăsa lucrurile în voia sorții și să își slăbească puterea economică în cadrul UE, statut ce îi conferă o poziție dominantă.

Aceste fricțiuni din Europa, sprijinite prin lipsa de poziție a Chinei, nu fac decât să lase cheia sub preș pentru China care domină din ce în ce mai autoritar economia lumii!
Rusia are o armată bine dotată și atât de mare încât ne revine în minte expresia cu sarea și cu numărul soldaților iar armata NATO este un mozaic de forțe ce se supun intereselor politice nicidecum principiilor afișate, principii atât de frumoase pe hârtie.
La final aș atrage atenția asupra mișcărilor antiromânești ale maghiarilor din Harcov și Mureș și a lipsei de reacție din partea politicienilor români ce se perindă la putere făcând adesea concesii de neacceptat prin concesii tacite dar de neacceptat.

Belarus, cu capitala la Minsk,vecină cu Rusia către nord-est, Ucraina către sud, Polonia către vest, și Lituania și Letonia către nord-vest.

Capitala țării este Minsk; printre alte orașe mari se numără Brest, Hrodna, Gomel, Moghilău și Vitebsk (Vițebsk).
Peste 40% dintre cei 207.600 km² sunt împăduriți, iar principalele sectoare economice sunt agricultura și industria prelucrătoare.
Peste 70% din populația de 9,49 milioane de oameni a Belarusului trăiește în zone urbane.
Peste 80% din populație este formată din etnici belaruși, cu minorități semnificative de ruși, polonezi și ucraineni.
De la referendumul din 1995, țara are două limbi oficiale: belarusa și rusa.
Belarus se învecinează cu cinci țări — Letonia la nord, Lituania la nord-vest, Polonia la vest, Rusia la nord și la est, și Ucraina la sud.
Frontierele cu Letonia și Lituania au fost delimitate prin tratate semnate în 1995 și 1996, dar Belarusul nu a ratificat imediat un tratat din 1997 ce stabilea frontiera cu Ucraina.
Belarus și Lituania au ratificat documentele finale de demarcație în februarie 2007.
Geo-strategic, Rusia nu va renunța la influența politică asupra belarus tocmai pentru că vecinătățile acesteia ar putea deveni interesante în momentul în care s-ar putea ajunge la un teritoriu care să lege, Marea Baltică cu Marea Neagră…
Voi reveni cu amănunte privitoare la marile manevre militare ale Rusiei și teritoriile pe care se desfășoară.

Un plic pentru Trump care conținea o substanță mortală

Un plic adresat Casei Albe și care conținea substanța mortală ricină ar fi fost interceptat sâmbătă.

Un oficial a declarat pentru New York Times că anchetatorii cred că plicul provine din Canada.

Scrisoarea a fost interceptată la o unitate guvernamentală care verifică poșta adresată Casei Albe și președintelui Trump.

Incidentul a avut loc la doar o zi după moartea judecătorului Ruth Bader Ginsburg, deschizând ușa unei schimbări substanțiale de putere asupra Curții Supreme.

Sâmbătă după-amiază, FBI a anunțat că investighează un pachet suspect.

FBI și partenerii noștri din serviciile de informații americane și Serviciul de inspecție poștală al SUA investighează o scrisoare suspectă primită la un centru poștal al guvernului SUA.

În prezent, nu există o amenințare cunoscută pentru siguranța publică”, se arată în declarație.

Un veteran al marinei a fost arestat în 2018 și a mărturisit că a trimis plicuri lui Trump și membrilor administrației sale care conțineau substanța din care este derivată ricina.

Potrivit Clinicii Mayo, ricina este otrăvitoare și poate fi produsă din deșeurile care rezultă din procesarea boabelor de ricin. Nu există vaccin sau antidot pentru otravă.

O maimuță a furat telefonul unui om și a făcut o serie de fotografii

O maimuță a furat telefonul unui om și a făcut o serie de fotografii

Unui bărbat din Malaezia i s-a furat telefonul, dar hoțul a lăsat dovezi incriminatoare în memoria aparatului.

Zackrydz Rodzi a spus că s-a trezit sâmbătă dimineață și… și-a dat seama că smartphone-ul său lipsește.

Tatăl său l-a sunat și în acel moment Zackrydz a auzit sunând „din junglă, la câțiva pași de grădina din spate”.

Și-a recuperat aparatul, a deschis galeria foto și ”boom, era plin de poze cu maimuțe”, a spus el.

Deși nu este clar cum a intrat maimuța în casă, Zackrydz crede că a intrat prin fereastra dormitorului fratelui său.

El a postat un videoclip al surprizei pe Twitter, unde a fost vizionat de peste 260.000 de ori.

„Ceva pe care s-ar putea să-l vezi o dată la un secol”, a subtitrat videoclipul.

 

Iertarea este un semn de slăbiciune?

Despre iertare: Pentru a putea ierta trebuie să avem capacitatea de a înțelege, a iubi și… a uita.

Iertarea poate fi acordată atât celor care o cer dar și celor care nu o fac. Iertarea nu se condiţionează.

Este adevărat că acela care a greşit, nu poate recidiva la nesfârşit, în speranţa iertării perpetue, numai că, în momentul în care „păcătosul” și-a asumat cinstit greşeala, se poate spera că nu va mai repeta.

Greşeala poate fi cu voie şi fără de voie. Cel care greşeşte fără de voie nici nu poate fi etichetat automat ca „greşitor”.

Aşa cum drumul spre iad e pavat cu intenţii bune, cel care a greşit poate nu a avut capacitatea de a anticipa răul ce se poate produce.

Minciuna este unul din păcatele mari dar adesea minţim sau ascundem adevărul din cauze pe care le credem corecte.

Încercând să protejăm un apropiat e posibil să îi ascundem total sau parţial unele fapte care poate l-ar afecta aflându-le.

Poate că, ascunzând adevărul, sau prezentându-l trunchiat, încercăm aceeași „protecţie” pentru cel apropiat.

Psihologia păcătosului cu voie, e simplă: nu poate fi prins.

Originea greşelii poate fi şi atitudinea, să-i zicem „intransigentă”, a apropiatului în faţa căruia am greşit.

Dacă în situaţii similare, petrecute anterior, acţiunea „păcătosului”, explicată şi justificată de altfel, nu a primit argumentări suficiente pentru a nu fi întreprinsă acţiunea, „apropiatul” a pierdut încrederea „păcătosului” în ceea ce priveşte capacitatea de a aprecia corect.

A fost o confruntare de păreri insuficient susţinută dintre „apropiat” şi atunci „păcătosul” îşi va lua unele măsuri dar tot va „păcătui.”

Neacordarea iertării celui ce a greşit poate semnifica o lipsă de încredere, chiar lipsă de dragoste.

Oare Iisus, după ce a acordat iertare Mariei Magdalena, i-a mai reproşat vreodată păcatele care au dus-o până la a fi iertată?

Oare cei care au păcătuit până în ultima zi de viaţă şi abia atunci s-au căit au avut parte doar de o „iertare parţială”?

Acordarea iertării nu poate fi automată şi poate nu e bine să fie imediată, acordată cu uşurinţă.

Timpul scurs de la „comitere” până la „iertare” este el însuşi o pedeapsă.

Exista riscul ca, în cazul unor fapte pedepsite (legal) foarte târziu, iertarea acordată, după remuşcări nemăsurate ale „păcătosului”, aceasta să vină tardiv și, în loc de o dovadă de dragoste şi recunoştinţă pentru „iertător”, să se transforme în sentimente poate adverse.

Dacă „iertatorul” nu uită greşeala, persistă în a nu ierta, sau iartă doar la nivel declarativ, ca ulterior să-l pedepsească pe „păcătos” de fiecare dată când neuitarea revine, se ajunge la a aplica pedeapsa multiplicată.

Am greşit adesea, şi poate voi mai greşi. Îi înţeleg, îi iert şi le acord circumstanţe tuturor celor care mă pedepsesc, într-o formă sau alta.

Faptul că îi iubesc şi îi iert pe cei ce mă „pedepsesc” nu înseamnă că îmi face plăcere să fiu pedepsit.

Poate în felul acesta îi pot face mai buni, mai iertători. Poate că această percepţie este a unui om slab, care încearcă să găsească o scuză tuturor „greşiţilor” lui.

Cine nu greşeşte? Cine îi poate judeca pe toţi ceilalţi? Cine poate arunca primul piatra?

Oare celor care lapidează le pare rău după moartea „păcătosului”?

Poate că, a arunca cu pietre este o încercare de a te dezvinovăţi şi a încerca să demonstrezi celorlalţi că tu eşti”curat” cu toate că, poate ai gândit măcar să comiţi aceeaşi faptă cu lapidatul sau chiar ai comis-o şi nu ai fost descoperit.

A-l ucide cu pietre pe „păcătos” este o încercare de a demonstra că tu nu eşti aşa şi chiar dacă eşti, este o încercare de a-i înşela pe ceilalţi abătându-le atenţia.

Când arunci cu pietre, gândeşte-te la cel lapidat ca şi când ai fi tu, şi iubeşte-l!