Bolnav terminal scrie o carte fiicei sale: „Vreau să știi cine a fost tatăl tău”

După ce Andrea Bizzotto a descoperit că are o boală teribilă, o gând i-a încolțit în minte: nu ar putea pleca fără a-i lăsa o amintire fiicei sale, de un an și jumătate.

„Nimeni nu merită un cancer incurabil la 33 de ani. Eu meritam șansa de a crește și de a educa pe micuța mea Giulia, să o însoțesc la prima ei zi de școală, să-i pregătesc mâncarea ei preferată cu dragoste, să călătorim doar noi doi.“ Acestea sunt cuvintele cu care începe cartea lui Andrea Bizzotto: o autobiografie scrisă dintr-o răsuflare, cu un nod în gât, precum cei care știu ca mai au puțin timp pe lume. Din moment ce Andrea – inginer din Cittadella (Padova), dar rezident în Germania – a descoperit boala sa teribilă, un gând l-a obsedat: nu ar putea pleca fără a lăsa ceva pentru fiica sa de un an și jumătate. A realizat câteva videoclipuri pentru a-i rămâne fetiței când el nu va mai fi și a decis să scrie și o carte pentru ea: „Povestea unui stângaci pe bicicletă” ale căror încasări din vânzare vor intra într-un cont pe numele fetiței.

 „Când s-a născut Julia, eram deja în chimioterapie.  Soția mea a fost foarte bună, travaliul ei a durat doar două ore cât m-am putut să mă sustrag din tratament, am alergat spre spital cu un prieten și am văzut nașterea copilului meu“, spune omul pe Instagram. Boala lui: „Sarcom sinovial, stadiul 3. Am suferit 30 de radioterapii locale si chimioterapie adjuvantă în 4 cicluri. Dar, după mai puțin de un an, metastaza.“

Dar, Andrea a continuat mereu să lupte: „Scopul meu a fost să supraviețuiesc suficient de mult pentru ca Julia să poată avea o amintire vie cu mine, în martie, medicii mi-a dat doar câteva luni, nu vreau ca ei să aibă dreptate și lupt oricum pentru a obține orice zi în plus, să ajung măcar la 40 de ani,  vreau să las ceva Juliei, ceva care să fie concret, care ar întări cuvintele mamei sale, prietenilor și rudelor. Am înregistrat mai multe videoclipuri unde vorbesc si acum sunt la această carte, este biografia mea”

Se pregătește și pentru o călătorie spre Santiago, una dintre dorințele pe care speră să le realizeze înainte de a muri. „Este greu să părăsesc această viață și acest pământ. Îmi vor lipsi mirosul de pizza și de pâine proaspăt coaptă, o bere bună, un vin italian, francez sau spaniol, o felie delicioasa de San Daniele, uleiul obținut din incredibilele măsline din Bassano del Grappa pe o coajă de pâine, înghețata de casă, în special cea făcută de mine, simțul mistic al gustului de mare mâncând stridii proaspete“. Acestea sunt cuvintele preluate din primele pagini ale autobiografiei și publicate de ziarul Mattino di Padova. Dar ceea ce va pierde cel mai mult  Andrea este micuța lui, Giulia Grace. „Julia va fi foarte supărată și nu va putea înțelege la început. Maria – soția – va fi tristă și disperată. Fiica mea va găsi, probabil, un nou tată și eu sincer așa sper,  că soția mea ar putea avea un alt bărbat care o va face să se simtă bine, iubită și respectată“.

„Probabil nu voi reuși, dar voi lupta și voi lucra la maximum așa cum am făcut-o întotdeauna, pentru a realiza ceva bun în timpul pe care Dumnezeu mi l-a mai dat. Julia, tu ești darul cel mai important și valoros pe care îl am, ești persoana pe care o iubesc cel mai mult, sunt atât de mândru să fiu tatăl tău! Eu nu sunt un scriitor, dar nu sunt nici analfabet, iar această carte este o mică parte din ceea ce sunt și am fost. Sper ca într-o zi să o citești și să poți filtra binele de mai puțin bine. Te iubesc Julia Grace „, încheie astfel dedicația tatălui către fiica sa. Traducere și adaptare tgcom24.

Facebook Comments