Dislexia a afectat unele dintre cele mai mari minți din istorie: Leonardo da Vinci, Albert Einstein, Pablo Picasso și Sir Stephen Hawking.
Pe listă figurează și antreprenori miliardari, precum Sir Richard Branson și Steve Jobs, care au construit unele dintre cele mai bune companii din lume, precum Virgin și Apple.
Oamenii de știință au descoperit acum că persoanele cu dislexie au abilități speciale. Sunt mai buni la rezolvarea problemelor și la adaptarea provocărilor.
Astfel de abilități au permis speciei noastre să supraviețuiască și ar putea fi cheia pentru combaterea schimbărilor climatice.
Cei cu dislexie (o dificultăți de învățare obișnuite) se specializează de fapt în explorarea necunoscutului.
Descoperirile publicate în revista Frontiers in Psychology au implicații atât individuale, cât și societale.
„Viziunea centrată pe deficit asupra dislexiei nu spune întreaga poveste”, a spus autorul principal, dr. Helen Taylor, de la Universitatea din Cambridge.
„Această cercetare propune un nou cadru care să ne ajute să înțelegem mai bine punctele forte cognitive ale persoanelor cu dislexie”.
Se estimează că unul din cinci oameni are această afecțiune. Cauzează în principal probleme la citire, scriere și ortografie.
Alte vedete
Celebritățile cunoscute pentru dislexie variază de la Walt Disney și John Lennon până la Jamie Oliver și Keira Knightley.
George Washington, Abraham Lincoln și John F. Kennedy au pus o amprentă de neșters asupra lumii în calitate de președinți ai Statelor Unite, indiferent de abilitățile lor de ortografie.
„Credem că zonele de dificultate cu care se confruntă persoanele cu dislexie provin dintr-un compromis cognitiv între explorarea de noi informații și exploatarea cunoștințelor existente”, a adăugat dr. Taylor.
„Avantajul este o părtinire exploratorie care ar putea explica abilitățile îmbunătățite observate în anumite domenii, cum ar fi descoperirea, invenția și creativitatea”.
Este primul studiu care analizează dislexia dintr-o perspectivă evolutivă, aruncând o lumină nouă asupra prevalenței acesteia printre cele mai bune rezultate.
„Școlile, instituțiile academice și locurile de muncă nu sunt concepute pentru a profita la maximum de învățarea exploratorie”, insistă Taylor.
„Dar trebuie să începem urgent să cultivăm acest mod de gândire pentru ca umanitatea să continue să se adapteze și să rezolve provocările cheie”.
Dislexia se intalneste la pana la 20% din populatia generala, indiferent de țară, cultură și regiune a lumii.
Este definită de Federația Mondială de Neurologie drept „o tulburare la copiii care, în ciuda experienței școlare convenționale, nu reușesc să atingă abilități lingvistice de citire, scriere și ortografie proporționale cu abilitățile lor intelectuale”.
Studiul se bazează pe o teorie a evoluției numită „cogniție complementară”, care sugerează că oamenii au evoluat pentru a se specializa în moduri diferite, dar favorabile de procesare a informațiilor.
Combinația acestor abilități ne permite să realizăm mai mult decât suma părților: creșterea creativității.
De exemplu, dacă mănânci toată mâncarea pe care o ai, riști să mori de foame când totul se termină.
Dar dacă îți petreci tot timpul căutând mâncare, irosești energie pe care nu trebuie să o irosești.
Trebuie să asigurăm un echilibru între „exploatarea” resurselor cunoscute cu explorarea de noi resurse pentru a supraviețui cel mai bine.
Explorarea se referă la activități care implică experimentare, descoperire și inovare, pe care dislexia le îmbunătățește.
Exploatarea înseamnă utilizarea a ceea ce este deja cunoscut, inclusiv rafinamentul, eficiența și selecția, iar aceasta include activități precum cititul și scrisul.
„Ar putea explica, de asemenea, de ce persoanele cu dislexie par să graviteze către anumite profesii care necesită abilități legate de explorare, cum ar fi arta, arhitectura, inginerie și antreprenoriat”, a spus Taylor.
Educatorii, cadrele universitare și factorii de decizie politică consideră persoanele cu dislexie ca având o tulburare de dezvoltare.
Dar omniprezența sugerează că au o formă benefică de cunoaștere transmisă nouă de la strămoșii noștri de-a lungul a mii de generații.
Rezultatele sunt în concordanță cu dovezile din multe alte domenii. O prejudecată exploratorie într-un procent atât de mare din populație indică faptul că specia noastră a evoluat într-o perioadă de mare incertitudine și schimbare.
Colaborarea dintre oameni cu abilități diferite ar fi putut ajuta la adaptabilitatea excepțională a speciei noastre. Potrivit https://www.goodnewsnetwork.org/
