Voi da un răspuns care trece dincolo de definirea strictă a unui termen, căci încerc să cuprind şi ceea ce implică educaţia acasă:
Înseamnă că eu, părinte (sau tutore legal), gestionez autonom instruirea copilului meu perfect sănătos sau copilului meu cu nevoi speciale, în armonie cu valorile etice şi/sau culturale specifice familiei mele şi în armonie cu sensibilitatea şi înclinaţiile acestuia.
Înseamnă că eu şi copilul participăm împreună la instruirea lui. Fac alegeri împreună cu el (desigur şi în funcţie de vârstă, capacitate de înţelegere etc.) şi iau deciziile în funcţie de ce este mai bine pentru copil.
Înseamnă că mă pot folosi de orice ocazie (fie în casă, fie în afara acesteia, când gătesc sau fac curăţenie, la plimbare în aer liber, cursuri de dans, antrenamente sportive, mers la munte, la bunici etc.) să-i ofer copilului nu doar instruire ci şi posibilitatea de a se dezvolta şi creşte din punct de vedere fizic, psihic, emoţional, social, spiritual etc.
Înseamnă şi să-i ofer un mediu în care să-şi dezvolte caracterul, să înveţe să se descurce în viaţă, să-şi formeze aptitudini, să-şi dezvolte şi mai mult înclinaţiile şi să compenseze sau să lucreze mai mult acolo unde nu are talent dar este necesar să aibă măcar cunoaştere, dacă nu pricepere.
Înseamnă să-mi cunosc copilul şi să-mi asum creşterea şi educarea lui, ajutându-l să-şi construiască un viitor.
După cum vedeţi, sunt aspecte care se regăsesc în educaţia pe care orice copil o primeşte sau o poate primi acasă, fie că e dat la şcoală, fie că nu.
Cine poate face educaţie acasă?
În primul rând, orice părinte sau tutore legal care are cel puţin o pregătire echivalentă cu liceul. Spun „echivalentă” pentru că nu este exclus să existe şi adulţi autodidacţi (care nu au terminat liceul sau au terminat dar s-au instruit singuri în diverse domenii, căci au avut dorinţa şi ambiţia să o facă) sau chiar adulţi care au fost educaţi acasă (în SUA sau alte ţări în care homeschooling-ul se face de mulţi ani). Nu ai nevoie deci, de pregătire pedagogică.
În al doilea rând, cei care au posibilitatea financiară să o facă. Şi aici nu mai dau detalii, căci ştim toţi că ai nevoie de o sursă de venit ca să întreţii familia şi ai nevoie şi de bani pentru materiale, cursuri, poate chiar pregătiri (dacă vrei să plăteşti un tutore pentru o anumită materie).
O poate face unul din părinţi sau, mai rar la noi, altcineva din familie se poate ocupa de educaţia copilului. Sau poate participa întreaga familie, părinţi, bunici, unchi, în funcţie de talentul pe care îl are fiecare. De exemplu, de limbi străine se poate ocupa mătuşa care este traducătoare.
Cum spuneam şi mai sus, poţi apela şi la un tutore sau un profesor.
Ce metode şi materiale am la dispoziţie ca să fac educaţie acasă?
Cei care aleg să îşi educe copiii acasă au la dispoziţie o gamă variată de metode şi materiale, în fapt filozofii educaţionale, cum ar fi:
– studii făcute în ansamblu, n.tr. (“unit studies”, în engleză),
– educaţia clasică (Trivium, Quadrivium),
– educaţia Charlottle Mason,
– metoda Montessori,
– teoria inteligenţelor multiple,
– unschooling,
– unschooling-ul radical,
– educaţia Waldorf …… şi multe altele.
(Montessori şi Waldorf, în România, se pot întâlni şi în şcoli, după cum se ştie.)
Putem alege doar una din aceste metode educaţionale sau putem lua câte ceva din fiecare (abordare eclectică), în funcţie de ce anume observăm că dă rezultate mai bune la copilul sau tânărul nostru.
Pe Internet există o mulţime de informaţii şi resurse legate de educaţia acasă (cărţi, forumuri de discuţii, articole, materiale diverse, lecţii gata făcute, sfaturi, îndrumări etc.). Sub anumite şcoli-umbrelă sau de la anumite surse online se poate achiziţiona chiar programa întreagă, pentru fiecare an sau ciclu de studiu.
La ora actuală avem la dispoziţie (în principal în engleză, ce-i drept) lecţii sau programe foarte bune sub formă de materiale imprimate, digitale, audio, multimedia, online sau CD-uri ori DVD-uri, chiar şi interactive, adaptate sau făcute pentru diferite profiluri de învăţare (auditiv, vizual etc.), pentru orice subiect, orice domeniu şi orice nivel de învăţare.
În funcţie de subiectul studiat, de anotimp etc. există lecţii care se pot face urmărind pe viu (cum omida se transformă în fluture, cum din sămânţă iese floarea etc.) sau experimente care necesită un minim de echipament şi exemplele pot continua.
Pentru noi, ca români, recomand şi studiul materialelor destinate cadrelor didactice. Personal, pentru pregătirea preşcolară, am găsit destule materiale foarte utile de acest gen.
Care sunt beneficiile educaţiei acasă?
Beneficii sunt multiple şi sunt legate de dezvoltarea per ansamblu a unui individ (academice, sociale, emoţionale, spirituale) şi de familia din care acesta face parte. Mai jos expun beneficiile care au reieşit din experienţele familiilor în care se face homeschooling. În listă se regăsesc şi motivele pentru care sunt părinţi care aleg acest tip de educaţie:
a) Legate de siguranţa copilului, căci le putem oferi un mediu sigur.
b) Expunere redusă la alcool şi droguri.
c) Emoţionale, datorită unui mediu în care copilul este respectat, apreciat, ascultat.
d) Întăreşte legăturile familiale, căci copiii se dezvoltă mult mai bine, părinţii îşi cunosc copiii cu adevărat, iar fraţii se ajută mai mult între ei.
e) Pregătire mai bună pentru lumea reală. Aceasta se realizează prin implicarea în activităţile zilnice ale familiei, în activităţi în comunitate, dacă există (voluntariat în diverse acţiuni, implicare proiecte pe teme culturale, etc.), în grupuri de vârste diferite, lucrând la proiecte reale.
f) Cel mai bun mediu pentru un antrenament spiritual. Principiile morale şi spirituale pe care le are părintele (oricare ar fi acestea, creştine, new age sau altele) se reflectă în tot ceea ce face acesta şi copilul învaţă urmărindu-l în viaţa de zi cu zi.
În loc de concluzie
Un părinte iubitor şi responsabil îşi cunoaşte cel mai bine copilul. Dacă are încredere în sine şi îşi iubeşte copilul, cu informare reuşeşte să-i ofere acestuia instruirea şi educaţia necesare.
Se spune că cel mai greu când te apuci de homeschooling sau educaţia acasă este primul an.
Din proprie experienţă, spun că provocări sunt mereu, căci copilul este în schimbare, viaţa familiei poate trece prin mari schimbări, şi este nevoie să te adaptezi.
Dar, dacă ţi-ai ales o filozofie anume sau ceea ce ţi-a plăcut din mai multe metode educaţionale, poţi să îţi faci un plan de lecţie sau plan de studiu cu zile, săptămâni sau luni înainte. Alteori sau de multe ori, o faci spontan, în funcţie de activitatea în care îl poţi implica şi pe copil sau în funcţie de locul în care vă aflaţi în acel moment.
Autoarea articolului este Andrea care ne spune despre ea: “Sunt un părinte cu pregătire economică (studii universitare), nu pedagogică. Sunt un autodidact, îmi place să mă instruiesc legat de tot ce mă pasionează (învăţ şi eu pian odată cu copilul meu, de exemplu). Până ca băiatul cel mare să împlinească 4 ani l-am educat singură, acasă.
Am pus bazele limbilor străine, matematicii, muzicii (este pasiunea lui – cântă vocal şi la pian) etc. Continui să fac acest lucru şi chiar cu mai mult spor, de când a intrat la grădiniţă (mai ales că iau tot mai mult în seamă homeschooling-ul ca variantă de a-l educa în continuare).
Urmăresc bloguri pe această temă, şi româneşti şi străine, şi mă inspir din lecţiile pe care le fac alţii, nu doar din metodele educaţionale care mă atrag. Învăţ odată cu el şi amândoi ne bucurăm de aceste momente“.
