Cel mai lung război al Americii, conflictul de două decenii din Afganistan. S-a meritat?

Cel mai lung război al Americii, conflictul de două decenii din Afganistan, care a început în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie, a ucis zeci de mii de oameni, a persecutat patru președinți americani și, în cele din urmă, s-a dovedit imposibil și costisitor.

Acest ultim capitol, împreună cu decizia președintelui Joe Biden de a retrage toate trupele americane din Afganistan până la a 20-a aniversare a atacurilor teroriste, ne-a determinat să privim viețile pierdute ale războiului și cheltuielile colosale.

Iată o privire asupra costului uimitor al campaniei americane: vărsare de sânge, fonduri irosite și consecințe viitoare pentru națiunea sfâșiată de război care se clatină în pragul haosului.

COSTUL ÎN VIEȚI

Afganii au plătit cel mai mare preț. Din 2001, cel puțin 47.245 de civili au fost uciși în război la mijlocul lunii aprilie, conform proiectului Costs of War al Universității Brown, care documentează costurile ascunse ale războaielor de după 11 septembrie.

Atacurile cu arme și bombe asupra civililor au crescut până la niveluri fără precedent de la deschiderea negocierilor de pace intra-afgane în Qatar în toamna trecută, potrivit ONG-urilor de pază, conform căreia conflictul a ucis în total 72 de jurnaliști și 444 de lucrători umanitari.

Guvernul afgan păstrează secret numărul de morți în rândul soldaților săi pentru a evita slăbirea moralului, dar Costs of War estimează că războiul a ucis 66.000 – 69.000 de soldați afgani.

Războiul a forțat 2,7 milioane de afgani să fugă în străinătate, în principal în Iran, Pakistan și Europa, potrivit ONU. Alte 4 milioane sunt strămutate în țară, care are o populație totală de 36 de milioane.

Pe de altă parte, 2.442 de soldați americani au fost uciși și 20.666 răniți în război din 2001, potrivit Departamentului Apărării.

Se estimează că peste 3.800 de antreprenori privați din SUA au fost uciși. Pentagonul nu ține contul morții lor.

Conflictul a ucis, de asemenea, 1.144 de membri ai personalului coaliției NATO din 40 de națiuni care a instruit forțele afgane de-a lungul anilor, conform unui bilanț păstrat de site-ul web iCasualties.

Restul de 7.000 de soldați aliați se vor retrage, de asemenea, până la data limită a lui Biden, din 11 septembrie.

COSTUL ÎN DOLARI

Statele Unite au socotit un total uimitor de 2,26 trilioane de dolari pe o serie amețitoare de cheltuieli, conform proiectului Costs of War.

Ultimul raport din 2020 al Departamentului Apărării a spus că toate costurile războiului au totalizat 815,7 miliarde de dolari de-a lungul anilor.

Aceasta acoperă costurile de funcționare ale armatei SUA în Afganistan, de la combustibil și alimente la arme și muniție, de la tancuri și vehicule blindate la portavioane și atacuri aeriene.

Deși America a invadat mai întâi să se răzbune pe Al-Qaeda și să-i înșele pe gazde, talibanii, Statele Unite și NATO s-au transformat în curând într-o misiune mai deschisă: construirea națiunii la scară largă.

Washingtonul a investit peste 143 miliarde de dolari în acest obiectiv începând din 2002, conform ultimelor cifre ale Inspectorului General Special pentru Reconstrucția Afganistanului (SIGAR).

Dintre acestea, 88 de miliarde de dolari au fost destinate instruirii, echipării și finanțării armatei și poliției afgane.

Alte 36 de miliarde de dolari au fost cheltuiți pentru proiecte de reconstrucție, educație și infrastructură, precum baraje și autostrăzi, se arată în raportul SIGAR.

Alte 4,1 miliarde de dolari au fost alocate ajutorului umanitar pentru refugiați și dezastre.

Campania de descurajare a afganilor de a vinde heroină în întreaga lume a costat mai mult de 9 miliarde de dolari.

Spre deosebire de alte conflicte din istoria americană, Statele Unite au luat împrumuturi uriașe pentru a finanța războiul din Afganistan și au plătit aproximativ 530 miliarde de dolari în dobânzi.

De asemenea, a plătit 296 miliarde de dolari în îngrijiri medicale și de altă natură pentru veterani, potrivit Costs of War. Va continua să plătească ambele facturi pentru anii următori.

URMĂRIND BANII

O mare parte din miliardele irosite în proiecte masive de infrastructură s-au irosit, a constatat inspectorul general al Statelor Unite.

Canalele, barajele și autostrăzile au căzut în paragină, deoarece Afganistanul nu a reușit să absoarbă fluxul de ajutor.

Spitalele și școlile nou construite erau goale. Fără o supraveghere adecvată, banii SUA au generat corupție care a subminat legitimitatea guvernului.

În ciuda costisitoarei campanii antidrog, exporturile de opiu au atins niveluri record.

În ciuda a miliarde pe arme și instruire pentru forțele de securitate afgane, talibanii au crescut suprafața de teritoriu pe care o controlează.

În ciuda cheltuielilor uriașe pentru crearea de locuri de muncă și bunăstare, șomajul este de aproximativ 25%.

Rata sărăciei a fluctuat de-a lungul anilor, ajungând la 47% până în 2020, potrivit Băncii Mondiale, comparativ cu 36% când fondul a început să calculeze în 2007.

„Am investit prea mult cu prea puțin pentru a dovedi acest lucru”, a spus Michael Wahid Hanna, senior senior la Century Foundation din Washington.

COSTUL PLECĂRII

Deși puțini vor să prelungească războiul la nesfârșit, mulți se tem că eventuala sa dispariție ar putea pune în pericol investițiile modeste ale Afganistanului în sănătate, educație și drepturile femeilor, realizate în primii ani de expansiunea economiei.

Din 2001, speranța de viață a crescut de la 56 la 64, spune Banca Mondială. Mortalitatea maternală s-a redus la jumătate.

Oportunitățile educaționale au crescut, rata alfabetizării crescând de la 8% la aproximativ 43%. Viața în orașe s-a îmbunătățit, 89% dintre locuitori având acces la apă curată, comparativ cu 16% înainte de război.

Căsătoria copiilor a scăzut cu 17%, potrivit datelor ONU. Înscrierea la școala primară a fetelor s-a dublat aproape și mai multe femei au intrat la universitate și au slujit în Parlament. Aceste cifre sunt încă palide pentru standardele globale.

Dar, mai pe larg, eșecul ambițiilor americane de a construi un Afganistan stabil și democratic a lăsat țara cufundată în incertitudine pe măsură ce forțele SUA pleacă.

Istoria națiunii povestește despre războiul civil care urmează invaziilor și retragerilor străine.

„În bine sau în rău, Statele Unite au o prezență stabilă serioasă chiar și acum și, odată ce a dispărut, va exista un vid de putere”, a declarat Michael Callen, un expert în economie din Afganistan la Londra. School of Economics.

„În urma războiului de 20 de ani, vor exista o mulțime de conturi care trebuie rezolvate”.


KABUL, Afganistan – După 20 de ani, America pune capăt „războiului pentru totdeauna” în Afganistan.

Prin anunțarea unui termen fix pentru retragere, președintele Joe Biden a rupt lunga dezbatere, chiar și în cadrul armatei SUA, cu privire la momentul potrivit.

Până sâmbătă, ultimele 2.500 – 3.500 de soldați americani rămași vor începe să plece, pentru a fi eliminați complet până cel târziu la 11 septembrie.

O altă dezbatere va dura probabil mult mai mult: a meritat?

Din 2001, zeci de mii de afgani și 2.442 de soldați americani au fost uciși, milioane de afgani alungați din casele lor și miliarde de dolari cheltuiți pentru război și reconstrucție.

Pe măsură ce începe plecarea, Associated Press aruncă o privire asupra misiunii și a ceea ce a realizat.

LUPTA CONTRA TERORISMULUI

În primele zile după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, misiunea părea clară: vânarea și pedepsirea făptașilor.

Statele Unite au stabilit că Al-Qaeda și liderul său, Osama bin Laden, au planificat atacul din securitatea Afganistanului, protejat de conducătorii săi radicali talibani.

La acea vreme, talibanii erau un guvern paria, sub sancțiunile ONU și denigrați în Occident pentru conducerea lor printr-o interpretare dură a legii islamice.

Până la 11 septembrie, Statele Unite observaseră Afganistanul de departe, solicitând ocazional talibanilor să predea bin Laden și o dată, în 1998, aruncând câteva rachete de croazieră la o bază al-Qaeda din estul Afganistanului.

Acum, America conducea o invazie, numită Operațiunea Enduring Freedom, cu misiunea de a îndepărta talibanii și de a distruge Al-Qaeda.

Washington s-a orientat către singurii aliați din Afganistan pe care i-a putut: o colecție de stăpâni ai războiului, dintre care majoritatea erau foști mujahidini susținuți de Statele Unite în anii 1980 în lupta împotriva invaziei Uniunii Sovietice.

La câteva săptămâni de la invazie și bombardament aerian, coaliția condusă de SUA a supus talibanii și i-a dat afară de la putere.

Conducerea sa a fugit, luptătorii săi au pierdut controlul asupra întregii națiuni. Al-Qaeda a fugit de asemenea sub pământ, în canale și cazemate, trecând prin vecinul Pakistan.

Vânătoarea împotriva lui Bin Laden a durat 10 ani. În cele din urmă, a fost urmărit până la ascunzătoarea sa din Pakistan, la doar 100 de kilometri de Islamabad.

O echipă de Navy Seals din SUA a intrat sub acoperirea întunericului și l-a ucis.

Dar în deceniul de mijlocire, America și NATO fuseseră atrași într-o misiune foarte extinsă. La început, apoi secretarul apărării, Donald Rumsfeld, a spus că America nu se află în Afganistan pentru a construi o națiune.

Când Statele Unite au invadat Irakul în 2003, s-au îndepărtat de Afganistan. A lăsat-o în seama foștilor șefi de război, îngrijorați de bogăție și putere.

Primul președinte post-taliban, Hamid Karzai, a ridicat ideea discuțiilor cu talibanii pentru a găsi pacea, iar militanții zdrobiți au dat semnale că vor să ajungă la un acord.

Însă oficialii americani au blocat orice discuții cu talibanii, convinși că insurgenții ar putea fi distruși militar.

În schimb, militanții au reapărut într-o insurecție prelungită și Statele Unite s-au trezit vărsând bani și forță de muncă pentru a ajuta guvernul afgan să lupte și să reconstruiască națiunea distrusă de război.

Odată cu inundația de miliarde de dolari, corupția a crescut doar în guvernul susținut de SUA, devenind tot mai gravă odată cu trecerea anilor.

Între timp, capacitatea al-Qaeda de a viza Statele Unite și Occident a fost grav afectată. Dar grupul s-a răspândit în filiale din mai multe țări, luptând în răscoale.

Biden și-a explicat decizia de a retrage ultimele 2.500 la 3.500 de soldați americani din Afganistan, spunând că preocupările de securitate ale Americii au evoluat.

„Bin Laden este mort și Al-Qaeda este degradată în Irak și Afganistan”, a spus el, argumentând că amenințarea terorii s-a „metastazat” într-un fenomen global, care nu trebuie combătut cu mii de soldați la sol într-o singură țară, ci cu tehnologie nouă.

El a spus că Statele Unite trebuie eliberate de sarcina acestui război pentru a combate provocările mai sofisticate ale secolului 21, inclusiv concurența cu Rusia și China.

Pentru situația din Afganistan, el a spus că nu vede cum continuarea prezenței militare a SUA va aduce o descoperire.

CE RĂMÂNE ACUM PENTRU AFGANISTAN?

SUA și NATO lasă în urmă un Afganistan care este administrat cel puțin pe jumătate direct sau indirect de talibani, în ciuda faptului că miliarde s-au revărsat în instruire și înarmare a forțelor afgane pentru a se apăra.

Plin de corupție și legat de stăpânii regionali ai războiului, guvernul susținut de SUA este foarte creditat de mulți afgani.

Washingtonul și aliații săi internaționali exercită o presiune puternică asupra guvernului și talibanilor pentru a ajunge la un acord de pace.

Speranța este că ambele părți își dau seama că victoria militară este imposibilă și că pacea împreună este singura cale de urmat.

Cel mai bun scenariu este un fel de guvern de coaliție, inclusiv talibanii, care pot deschide calea pentru elaborarea unui nou sistem constituțional pentru viitor, inclusiv a unor forme de alegeri.

Cel mai rău scenariu este că negocierile de pace pot eșua și Afganistanul se va afla într-un nou capitol ca al deceniilor sale de război civil.

Această nouă fază ar putea fi mai brutală ca oricând, cu talibanii, dar și cu alții, mai mulți șefi de război și facțiuni armate din țară luptând pentru putere.

În ultimii 20 de ani de la destituirea talibanilor s-au văzut, fără îndoială, beneficii pentru afgani.

Dar sunt fragili și sunt în pericol de a fi distruși pe măsură ce americanii se îndepărtează, indiferent dacă sunt păcăliți sub un nou guvern sau zdrobiți de războiul continuu.

Fetelor li se permite o educație, care a fost interzisă în timpul talibanilor. Cu toate acestea, potrivit UNICEF, cel puțin 3,6 milioane de copii, majoritatea fete, nu au școală.

Femeile lucrează și sunt până și în Parlament. Vocile lor sunt puternice, dar parlamentul afgan nu a reușit încă să adopte proiectul de lege privind violența împotriva femeilor, deoarece domină conservatorii religioși.

Institutul Georgetown pentru Femei, Pace și Securitate a clasat în mod constant Afganistanul drept una dintre cele mai proaste țări din lume în care poți trăi ca femeie.

Înainte de războiul din 2001, talibanii au eradicat producția de opiu în Afganistan, potrivit datelor ONU.

Astăzi produce mai mult opiu decât orice altă țară producătoare de opiu combinată, în ciuda faptului că SUA au cheltuit milioane pentru eradicarea producției de droguri.

Industria opiului din 2019, conform ultimelor date disponibile, a câștigat între 1,2 și 2,1 miliarde de dolari, depășind valoarea exporturilor legale ale țării, potrivit John Sopko, organul de supraveghere al guvernului Statelor Unite.

Peste 14 milioane de dolari au intrat în casele talibanilor, care taxează mișcarea drogurilor din toată țara.

În ciuda a miliarde de ajutoare umanitare și a reconstrucției Statelor Unite, mai mult de jumătate din populația de 36 de milioane trăiește sub pragul de sărăcie al Băncii Mondiale, de 1,90 dolari pe zi – și alte milioane trăiesc nu mult peste acest nivel.

Șomajul este de 40%. ONU și Crucea Roșie spun că aproape jumătate din toți copiii afgani se confruntă cu pericolul foamei.

Majoritatea afganilor au puține speranțe pentru viitorul lor, potrivit unui sondaj Gallup din 2018. Potrivit AFP.


Tot organizăm evenimente prin care stimulăm memoria colectivă și conștiința umanității privind nocivitatea complexă a oricărei forme de intervenții militare dar lăudăm întreprinderile militare SUA în unele țări.

Ba mai mult, participăm și în postura de complice și cu victime și cheltuieli. Când va înceta ipocrizia? SUA să își vadă de bunăstarea propriului popor nu pe seama resurselor altor popoare, nu prin amenințarea cu forța.

Descurajarea oricăror altor mari state să imite SUA în a deveni PUTERE mondială este o provocare mult mai mare decât disprețul față de SUA pentru auto-impunerea ca jandarm planetar.

Cine a decis ca SUA să fie gardianul planetar al democrației? Poporul american plătește cu sânge și sudoare deciziile companiilor private de armament care au corupt întreaga politică americană.

Războiul în Orient are conotații dincolo de ceea ce se manipulează prin propaganda occidentală. Educația generațiilor viitoare ar trebui orientată spre pacea absolută.

Reorientarea, conversia sistemelor militare pe un scop mult mai important: apărarea vieții pe Pământ, apărarea mediului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.