Dacă nu mai este nevoie de români în Italia, atunci, să plecăm MASIV…

Mulțumim pentru lectură și pentru că DISTRIBUI:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Europa discriminărilor – naționalismul mascat dar aplicat pe scară largă, tacit, deși legile în vigoare GARANTEAZĂ nediscriminarea de orice formă.

Pornim de la realitatea că în Italia foarte mare parte din cei incluși în programul ”cassa integrazione”, măsura guvernamentală de susținere de la stat a celor care și-au pierdut veniturile din muncă, în urma măsurilor de izolare, NU și-au primit banii promiși, ajunși în situația de a nu avea nicio formă de subzistență, pe fondul în care facturile la utilități și chiriile se pretind plătite întocmai și la timp. Primii afectați fiind rezidenții ne-italieni, deși, să fie limpede din capul locului, …nu doar aceștia

Este tot mai evident faptul că Statul a început plata ajutoarelor dar… lăsând la urmă rezidenții străini.

”Prima gli italiani” a pornit de la suveraniștii lui Salvini, un slogan aparent contestat de celelalte formațiuni politice, de ochii lumii…

În realitate însă, întotdeauna în ultimele decenii, guvernele italiene au pus în practică acest concept, pe mai multe planuri, discriminând rezidenții lucrători legal din peninsulă sau închizând ochii la abuzurile italienilor asupra străinilor.


Are nevoie într-adevăr Italia de forța de muncă a imigranților sau NU?


Oare chiar străinii aceștia ”fură” locurile de muncă italienilor, acceptând venituri diminuate?

Dacă nu mai este nevoie de români în Italia, atunci, mergem acasă!


Impactul comunității românești, ce mai numeroasă, la PIB-ul Italiei, era de peste 2% în anul precedent. La totalului imigranților, firește, procentul este mult mai mare. Dar, ce mai înseamnă astăzi …câteva procente?

Jurnalista Miruna Căjvăneanu scria în trecut pe site-ul Hotnews.ro: ”Aproximativ 9% din PIB-ul Italiei provine din munca străinilor stabiliţi în Peninsulă – dintre care 23 % sunt români, arată datele “Raportului anual cu privire la economia imigraţiei”, unul din cele mai importante studii statistico – economice care măsoară, an de an, impactul fiscal pe care îl au străinii stabiliţi în Peninsulă.”


Haideți să vedem care tipologii de munci le refuză preponderent italienii?


Muncile grele, muncile oricum dintotdeauna prost plătite, muncile pe care le consideră înjositoare… Muncile la care, la un moment dat, cererea este uriașă iar pregătirea profesională autohtonă nu le acoperă.


Dacă își permit să ne discrimineze, profitând de conjunctură, probabil a sosit vremea, fie să plecăm acasă, fie în alte țări unde respectul față de mâna de lucru este mai evident și garantat prin legi urmărite realmente.


Guvernanții și patronatul italian au nevoie chiar acum de o lecție severă.

O grevă masivă și/sau o plecare în masă a forței de muncă.


Doar așa se vor lecui de mofturile naționaliste ”Prima gli italiani”. Prima gli italiani să fie la lucru în locurile de muncă acceptate doar de străini:

să culeagă ei recolta de câmpuri, să șteargă ei bătrânii la cur, să facă munca de salahori… și așa mai departe.


Impactul unei greve în masă și a unei plecări masive a imigranților spre alte țări ori spre țara de origine ar fi o catastrofă mai mare decât deja bine instalata criză economică.

Imaginați-vă sute de mii de bătrâni rămași fără badante, șantiere fără muncitori, fabrici, ateliere, case neînchiriate, plus impactul în piața de consum, fiindcă oamenii aceștia își făceau piața doar …aici…


O lovitură de grație i-ar vindeca brusc de orice urmă de poftă să mai discrimineze oamenii care au muncit cinstit și legal.


Este strigător la cer să spui prima gli italiani, în vreme ce la plata taxelor nu este același slogan, la plata taxelor este al naibii de… prima gli stranieri… fiindcă băștinașii mai știu și să fenteze statul…  Rareori un contabil sau economist ajută străinul să ocolească taxele așa cum face cu sfinții lor conaționali.


Să-i lăsăm fraților fără forță de muncă. Să muncească ei… prima gli italiani… Doar e țara lor și au acest drept sfânt și această obligație totodată patriotică.


Nu ne-au chemat ei aici, am venit de bună voie, de bună voie să și plecăm… nelăsându-ne umiliți mai rău ca până acum.


Iată ce spun rapoartele lor oficiale:


De la 1 ianuarie 2018, cetățenii străini cu domiciliul în Italia se ridicau la 5,144 milioane, egală cu 8,5% din populație. Cifra a crescut într-un ritm destul de lent între începutul anului 2015 și începutul lui 2017, în timp ce a avut loc o creștere mai puternică în 2017, cu o cifră la începutul anului 2018 cu aproape 100 de mii de unități mai mare decât anul precedent.

În ianuarie 2015 până la 1 ianuarie 2018, creșterea populației rezidente străine a fost de 130 de mii de unități, comparativ, o scădere de 442 de mii de rezidenți cu cetățenie italiană.

Dacă clasamentul celor mai mari comunități continuă să fie condus de români (1.190 mii), albanezi (440 mii), Marocani (417 mii), chinezi (291 mii) și ucraineni (237 mii), alte naționalități au înregistrat rate de creștere semnificativă.

În special, comunitatea nigeriană a crescut cu 19,8% în 2018, după creșterea cu 14,6% în 2017, cea ivoriană de 15,7% (+ 4,4% în ultimele 12 luni), Bangladeshul de 7,8% (+ 3,1%), cea egipteană de 6,0% (+ 2,6%) și cea pakistaneză de 5,5% (+ 6,3%).

Relevanța lucrătorilor străini este evidentă în diferite sectoare economice: incidența procentuală a lucrătorilor angajați în prezent este de 10,6%, cu diferențe sectoriale semnificative.

În alte servicii colective și personale prezența lucrătorii non-nativi este destul de mare: în 2018, incidența procentuală a fost de 36,6%, cu o preponderență clară a forței de muncă din afara UE. Urmați de hoteluri și restaurante (17,9%), agricultură (17,9%) și construcții (17,2%).

Aproape 90% dintre lucrătorii străini sunt angajați și puțin mai puțin de 80% dețin funcția de muncitor, 0,4% dintre angajați sunt manageri și 0,8% manageri intermediari, comparativ cu 1,9% și 5,9% din italieni.


Așadar, străinii nu au venit aici să comande, ci să muncească. Dacă nu mai este nevoie de noi, nicio supărare, nu ne rămâne decât să le mulțumim frumos pentru găzduire, pentru prietenie, pentru toate câte le-am trăit împreună. Să păstrăm o frumoasă amintire acestui minunat popor, culturi, patrii…  fără ranchiună…

Facebook Comments

Mulțumim pentru lectură și pentru că DISTRIBUI:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.