Floriile – sărbătoarea Intrării Mântuitorului în Ierusalim

Ce este Duminica Floriilor?

„Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!“.

Cu o săptămână înainte de Paşti, în Biserica Ortodoxă se prăznuieşte sărbătoarea Intrării Mântuitorului în Ierusalim, care are la bază evenimentul intrării triumfale a Mântuitorului în Ierusalim înainte de Patimile şi Învierea Sa din morţi.

Prin această intrare, se împlinea una din proorocirile mesianice ale Vechiului Testament, şi anume cea a proorocului Zaharia, făcută cu 500 de ani înainte de naşterea Domnului, prin care spunea:

,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, căci iată împăratul tău vine la tine drept şi biruitor: smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”.

Cu şase zile înainte de Paştele iudaic Iisus venise în Betania unde era Lazăr, pe care-1 înviase din morţi, iar a doua zi a intrat în Ierusalim.

Mulţimea, venită aici pentru sărbătoarea Paştelui, auzind de venirea Lui, a luat ramuri de finic şi a ieşit în întâmpinarea Lui strigând: ,,Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”.

De la acest fapt a luat naştere sărbătoarea care se mai numeşte în popor şi Floriile, unul din cele zece praznice împărăteşti în cinstea Mântuitorului.

Sărbătoarea mai este cunoscută şi cu alte denumiri, cum ar fi cea de „Duminica Stâlpărilor pentru că istorisirea evanghelică ne aminteşte de faptul că poporul ţinea în mâini stâlpări, adică ramuri sau crenguţe de finic, palmier sau de măslin, de unde şi denumirea de ,,Duminica ramurilor”.

În amintirea acestui fapt, în această zi se aduc în bisericile noastre ramuri de salcie care se binecuvântează cu o rugăciune specială, în timpul slujbei de dimineaţa, înaintea Sf.Liturghii şi se împarte credincioşilor, care le ţin în mâini în timpul slujbei, ca simbol al biruinţei împotriva morţii, dovedită prin învierea lui Lazăr de către Mântuitorul, cu o zi mai înainte.

Aceste ramuri sunt apoi purtate, în unele părţi ale ţării noastre, la brâu, ca o cingătoare, pentru tămăduirea de duren şi de mijloc. În alte locuri, din ele se fac cununiţe care se aşează la icoane sau candele, până în anul următor, fiind aducătoare de bine.

Sărbătoarea mai este cunoscută şi sub denumirea de ,,Duminica aspiranţilor sau candidaţilor la botez” pentru că, odinioară, în această zi, cei care doreau să primească botezul şi erau instruiţi în învăţăturile de credinţă, erau inscrişi, cu binecuvântarea episcopului, pe listele de candidaţi la primirea acestei Taine, fiind obligaţi să înveţe Crezul.

Sărbătoarea se mai numeşte şi ,,Duminica graţierilor”, căci în cinstea ei împăraţii graţiau pe cei din închisori.

Cea mai cunoscută denumire a acestei sărbători este cea de „Duminica Florilor sau Floriilor” pentru că ea cade la începutul primăverii, când apar și primii muguri şi cele dintâi flori de salcie, cătină, corn şi altele.

Fiind praznic împărătesc şi zi de mare bucurie duhovnicească, deşi în perioada Postului, se îngăduie consumarea de peşte, untdelemn şi vin.

Sursa: BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1

STÂLPÁRE, stâlpări, s. f. (Pop.) Ramură verde, crenguță înfrunzită; spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocșilor la biserică, în Duminica Floriilor. – Probabil lat. *stirparia (< stirps, -is). potrivit Dexonline.ro

Prima consemnare, în secolul al IV-lea

Prima menţiune a sărbătorii la Ierusalim datează din secolul al IV-lea şi este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paştilor.

La români, importanţa sărbătorii este sporită de interdicţiile de muncă şi sacrificiul ritual al peştelui, denumit „Dezlegarea la peşte“.

Pentru creştini, peştele – ihtios în greacă – este un simbol hristic. La semnificaţia veche, de reînviere a naturii, s-au adăugat funcţii şi semnificaţii noi, legate de cultul moşilor şi strămoşilor, pomeni, curăţarea mormintelor etc.

Legenda 

Legenda spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângând, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă şi a rugat o salcie să-i facă punte.

Pentru aceasta, a binecuvîntat-o să nu poată fi făcuţi cărbuni din lemnul ei şi să fie dusă în fiecare an la biserica de Florii. De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori şi ramuri de salcie, pentru a fi sfinţite.

Cu ramurile de salcie, simbol al primăverii şi al fertilităţii, se ating vitele şi copiii mici, ca să crească şi să înflorească precum salcia.

Ramurile sfinţite se pun apoi la icoane sau deasupra uşii şi sunt folosite în timpul anului, ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii.

Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfinţită va fi ferit de dureri, iar cine înghite în această zi trei mâţisori de salcie sfinţită nu va suferi de dureri de gît.

De Florii, masa trebuie să fie întinsă

Salcia se foloseşte şi în scopuri comerciale: animalele, înainte de a fi duse la târg la vânzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumpărătorii.

Mâţişorii se folosesc pentru a îndepărta furtunile şi grindina. Vara, cînd vremea este urâtă, se pun mâţişori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele şi fulgerele.

Se spune că cine înghite un mâţişor sfinţit va fi sănătos şi uşor ca şi florile de salcie. În această zi nu se munceşte, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul.

Se mănîncă peşte, fiind dezlegare de peşte. Este şi o zi de pomenire a morţilor, cînd se curăţă mormintele şi se pun ramuri de salcie pe acestea.

Se spune că în această zi morţii aşteaptă la porţile raiului. În legătură cu prevederile meteorologice, se spune că dacă se aud broaştele cîntînd pînă la Florii, vara care urmează va fi frumoasă. Se mai spune că aşa cum e vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte.

Floriile în lume

În unele zone ale ţării, în ziua de Florii se scoate mărţişorul făcut cadou la 1 martie şi se agaţă într-un măceş sau într-un pom înflorit, se aerisesc hainele etc.

Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini.

La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.

Adaptările se datorează condiţiilor diferite în care trăiesc popoarele, dar esenţa vegetală este aceeaşi.

Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrînd în oraş călare pe un măgar întîlnindu-se frecvent în pictură.

Obiceiuri de Florii

De Florii, elementele creştine şi precreştine se îmbină în mod fericit, rezultând tradiţii şi obiceiuri extrem de pitoreşti.

Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune cînd se apropie de preot.

Acum se aerisesc hainele şi zestrea.

Înaintea marii sărbători, fetele mari din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui le iau şi le folosesc în farmecele de dragoste şi sănătate.

La miezul nopţii se fierbe busuioc în apă. Se pun canafi de la prapurile folosite la înmormîntarea unei fete mari, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertura, ca să le crească părul frumos şi strălucitor ca firele de la prapuri.

Ce rămîne se toarnă la rădăcina unui păr în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.

Dacă cineva îndrăzneşte să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă descîntată şi sfinţită, riscă să albească.

Se dau cîteva ramuri de salcie la vite ca să mănînce, iar livezile şi viile sînt împodobite ca să dea roade bogate.

Tradiţia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti.

1,4 milioane de români sărbătoriţi de Florii. La Mulți Ani!

Sărbătoarea Floriilor este ziua tuturor celor care poartă nume de floare, de la Florin, Florina, Viorica, Viorela/Viorel, Camelia, Crina, Brânduşa, Lăcrămioara, Ghiocel, Garofiţa, Zambila, Gherghina, Mălina, Margareta, Hortensia, Narcis/Narcisa sau Panseluţa.

Rugaciune la binecuvantarea salciei in Duminica Floriilor

Domnului să ne rugăm

Doamne, Dumnezeul nostru, Care şezi pe heruvimi; Cel ce ai arătat puterea Ta şi ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea, prin îngroparea şi prin învierea Sa;

Căruia, venind în Ierusalim spre patima cea de bunăvoie, poporul care şedea întru întuneric şi în umbra morţii, luând semnele biruinţei, ramuri de copaci şi stâlpări de finic, I‑a prevestit învierea,

Însuţi, Stăpâne, păzeşte‑ne şi pe noi, care urmând acelora purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainte‑prăznuire.

Şi precum pe acele popoare şi pe acei prunci care Ţi‑au strigat Ţie: osana, apără‑ne şi pe noi, ca prin laude şi cântări duhovniceşti să ne învrednicim de dătătoarea de viaţă învierea cea de a treia zi, în Hristos Iisus Domnul nostru, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here