Capcanele timpului sau sărbătoarea nebuniei. Schimbările de dragul schimbării și nevoia de altceva.
De ceva vreme, câteva decenii sau mai mult, oamenii inventează sărbători, ziua a ceva, ziua unui lucru, unei meserii, unei vocații, unui rol.
Ziua mamei, ziua sărutului, ziua somnului, ziua mersului pe o șină de cale ferată, ziua scărpinatului în …nas. Ziua pisicilor, ziua mămăligii, ziua tăietorului frunzelor la câini, ziua florii de păpădie și așa mai departe…
Nu este deloc ceva rău în asta, veți spune. Ba dimpotrivă, ne apropie unii cu alții, ne face ziua o sărbătoare, viața totodată.
Mai vin apoi tradițiile cu sărbătorile lor religioase ori nu, mai vin și cele născocite de negustori, apoi, la schimbările de anotimpuri, ecoul acelor celebrări vechi de când omul.
Ar părea că trăim minunata clipă a unui festin: viața, bucuria de trăi.
Bunicii mei țineau unele sărbători păgâne și, musai, cele creștinești. Așa apucaseră ei de la părinții și de la bunicii lor și au transmis asta și părinților mei …apoi mie.
Firește, atât părinții mei cât și eu, am mai lepădat unele sărbători, puține, m-am lăsat purtat de valul clipei și m-am aliniat noilor tendințe.
Pe vremuri, vedetele erau aproape de oameni, erau cei din sat sau din cartier care făcuseră nefăcutele de până atunci sau luptaseră pentru ceva. (Astăzi, de exemplu, eroii războaielor aproape sunt uitați). Pe vremuri, sărbătorile erau majoritar impuse de religii.
De peste 1500 de ani, bisericile fabrică sfinți de serie, aproape toți papii ajung beatificați, aproape toți patriarhii …și șarlatanii lumii câte-o dată, ajung pe icoane. Rareori este urcat în calendare un om de rând, un om oarecare, dar care a trăit în sfințenie.
Astăzi, devin vedete cine vrea șeful casei de discuri, casei de film, producătorul de televiziune sau de spectacole, pentru ca să vândă… Sporturile, de asemena, fabrică idoli.
Asistăm la transformarea non-valorică a ideii de… om legendar, vedetă, sfânt, erou?
Creștinismul, pe ici pe colo, s-a adaptat la noile linii de progres pe care umanitatea l-a atins. Creștinismul a încercat să fie cât mai tolerant și mai deschis, tinzând între comercial și intenție de spirit. Și alte religii a făcut schimbări, unele însă NU, dimpotrivă, au întors omul în evul mediu.
Spiritualitatea omului totuși, se manifestă altundeva și în multe alte forme, dar despre asta vorbim altă dată.
Ceea ce am urmărit cu articolul de astăzi este să atrag atenția asupra credulității oamenilor, exploatării instinctului de turmă și de apartenență tribală.
Sărbătorim pe Sfântul Nicolae, de exemplu, doar pentru că ne amintește de copilărie, de o nuia și de dulciuri sau pe Moș Crăciun fiindcă ne-a plăcut mereu reclama de la coca cola și povestea cu bradul plin de cadouri. Să mai pomenim pupatul moaștelor sau gestualitatea din unele biserici? Ba chiar și cea de la spectacole…
Dar, pentru a uita restul sfinților, pentru a detrona sumedenia de sfinți impuși de către biserici, încet-încet înlocuim praznicele cu …zilele lucrurilor… Cinstim tot ceea ce ține de Zeul Ban!
Mai mult cinstim o vedetă din muzică sau din sport decât pe un sfânt vechi, de asemenea, ziua unui gest, unui rol, unei meserii… decât Crăciunul.
Unde sfârșește religiozitatea oamenilor și unde începe laicitatea lor (laicitate imitând religiozitatea) și unde setea de a avea idoli, de a fi fan cuiva sau a ceva?
Răspundeți-vă vouă în gând și cu o cât mai mare sinceritate: Ce sau pe cine aveți sfânt? Care sărbători vă înalță inima și vă bucură cel mai mult? De care obiecte nu v-ați putea lipsi absolut deloc sau, mai bine spus, dacă ați fi invitați pe Arca lui Noe, la sfârșitul acestei lumi care tocmai, iată, are loc, ce obiect ați lua cu voi pentru noua lume de dincolo?
Pe cine dintre vedetele voastre ați chema să vă ia locul pe arcă? – voi sacrificându-vă viața pentru ea.
Pe cine a sau ce ați trece azi în calendar ca fiind demn de cinstit de către fiii voștri și fiii fiilor voștri?
Înțelegeți aici derutele la care suntem supuși fie de biserici sau de negustori, de teoriile conspiraționiste, dacă țineți neapărat la ele!…
Un singur lucru pare cert: vremurile merg înainte cu sau fără noi, indiferent cum suntem și ce credem. Contează cum alegem să trăim, cât trăim. Contează ceea ce facem cu tot ceea ce am moștenit bun și tot ceea ce lăsăm urmașilor. Sau… spuneți voi…
Astăzi este ziua sinelui sincer, tu în fața ta, mărturisește-te… iartă-te… apoi, caută-ți Dumnezeul. Iar dacă acela se află în lucruri sau în oameni ori obiceiuri, este alegerea ta și o respect. Dar dacă este Enormul, Creatorul Universului, Tatăl ceresc… atunci, o să te rog să îmi spui: de ce în Numele Lui facem …atâta rău?
