Intoxicăm planeta. O intoxicăm într-un ritm amețitor…

Intoxicăm planeta. O intoxicăm într-un ritm amețitor – spune jurnalistul italian Giancarlo Sturloni in cartea sa  „Planeta intoxicată” – prin creșterea demografică accelerată, prin stilul nostru de viață dependent de combustibili fosili, defrișări și pesticide, prin nonșalanța cu care consumăm resurse mai repede decât Pământul le poate regenera, prin nepăsarea cu care generăm deșeuri.

Însă, cât de curând, planeta se va răzbuna, ripostând prin secete, inundații, cicloane și alte dezastre așa-zis naturale, care vor genera la rândul lor migrații în masă și o criză socio-economică fără precedent. Planeta nu are nevoie de noi ca să supraviețuiască. Noi suntem cei care avem nevoie de ea pentru a supraviețui.

În „Planeta intoxicată”, Giancarlo Sturloni trece în revistă cauzele schimbărilor climatice și consecințele care ne așteaptă. Și o face în cel mai accesibil, sarcastic și amuzant limbaj pe care l-am întâlnit până acum la autorii de cărți de ecologie.

Per total, cartea nu oferă prea multe motive de speranță. Autorul însă mai speră că ne vom salva. Am vrut să aflu de ce și am participat la lansarea care a avut loc la Seneca Anticafe.

Micile victorii sunt cele care alimentează speranța

L-am întrebat pe Giancarlo Sturloni ce îl mai motivează pe el, ca „homo ecologicus” să fie, așa cum spune în carte, „singurul prost care se sacrifică” pentru o cauză care pare pierdută.

A răspuns că îl motivează faptul că nu este chiar singur, faptul că există mai mulți astfel de ecologiști „nebuni”, care obțin schimbări mici, dar îmbucurătoare. A dat exemplul victoriei activiștilor Greenpeace, care au determinat o companie de ton din Italia să introducă produse din ton pescuit sustenabil.

„Este clar că mediul intră în atenția publică și că activiștii sunt din ce în ce mai temuți. Dacă la început putea fi ignorată, acum ecologia este o mișcare de masă, dar în care sunt implicați direct puțini oameni. Însă nici nu este nevoie de mai mult decât un nucleu.

Ecologia este o ideologie care încearcă să construiască o nouă lume, să redefinească politici și raporturile de putere. Nu mai poate fi ignorată. Companiile se tem de această mișcare, care poate determina schimbări de comportament ale consumatorilor, care vor obliga ulterior corporațiile să își schimbe modele de producție.”

Așadar, Giancarlo Sturloni crede că schimbarea a ceea ce el numește turbo-capitalism este posibilă și că ea va fi adusă de activiștii ecologiști. Întrebarea este însă spre ce ne îndreptăm, ce punem în loc.

Economia circulară, arma împotriva falsei economii verzi

Pentru că Sturloni nu precizează explicit în carte, am vrut să aflu ce alternativă la turbo-capitalism am putea avea, în opinia lui.

„Mulți economiști discută problema. Unii susțin că acest turbo-capitalism va muri de la sine, când, din lipsă de resurse, va fi imposibil ca o familie să își permită a treia mașină sau ultimul telefon inteligent. Deși este o întrebare la care ar putea răspunde mai degrabă un economist, cred că economia circulară ar putea fi o soluție alternativă la turbo-capitalism.

Este vorba despre o economie care respectă acoperișul casei noastre și totodată respectă necesarul minim pentru ca fiecare persoană să ducă o viață decentă. Trebuie să ajungem la un echilibru.

Astăzi, avem suficientă mâncare pentru toată lumea și totodată un miliard de oameni suferă de foamete. Este o problemă de redistribuire a resurselor. Avem deja răspunsul, dar este o chestiune de putere, de echilibru, de redefinire a relațiilor între natură, cetățeni și corporații.”

Potrivit autorului, ar trebui să încetăm să mai vedem economia circulară ca un simplu model alternativ sustenabil, să o punem rapid la temelia ideologiei noastre și a modului în care producem materiale și bunuri. Atenție, însă, la a nu confunda economia circulară cu „economia verde” propusă de companii ca răspuns la presiunea ecologiștilor.

„Companiile au inventat economia verde, prin care încearcă să împace cerințele ecologice cu rațiunile de business. Însă această economie verde propune înlocuirea unei tehnologii cu o alta similară, care, deși mai puțin poluantă, generează același tip de probleme.

Să luăm exemplul plasticului, pe care acum îl înlocuim cu bioplastic și care, deși se bio-degradează mai repede, tot ajunge în mări și oceane și sufocă viețuitoarele. Având în vedere criza ecologică în care ne aflăm deja, nu este suficient să corectăm sistemul doar pe alocuri, prin economie verde.

Trebuie să schimbăm radical sistemul. Avem nevoie să spunem consumatorilor, de exemplu, să își aducă propria sacoșă textilă când vin la cumpărături.”

Dacă ar scrie acum o altă carte, Giancarlo Sturloni s-ar concentra pe soluții – pe ce putem face noi, cetățenii, sau pe ce trebuie să facă autoritățile și companiile pentru a duce planeta la dezintoxicare.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.