Nu mai tunde gazonul, nu asfalta aleile și obișnuiește-te cu inesctele în grădină
Pentru mulți oameni, anul trecut a dus la o mai mare apreciere pentru lumea noastră naturală fragilă.
Acest lucru este important deoarece, împreună cu COVID, ne confruntăm și cu o criză globală de climă și biodiversitate.
Un raport recent al IPBES (Platforma interguvernamentală pentru politica științifică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemelor) a evidențiat presiuni enorme asupra ecosistemelor terestre și marine și a concluzionat că peste un milion de specii de plante și animale sunt expuse riscului de dispariție.
Autorii solicită schimbări fundamentale în modul în care trăim cu toții, pentru a inversa aceste amenințări existențiale.
O recomandare a raportului este că ar trebui să ascultăm mai mult cunoștințele popoarelor indigene și ale comunității locale și să învățăm din relația lor cu lumea naturală ca modalitate de rezolvare a crizelor de mediu.
Acest lucru are mult sens, deoarece, pe măsură ce cercetările și interviurile cu apicultorii au prins la public, apicultura schimbă modul în care oamenii văd și relaționează cu mediul lor.
Apicultorii vorbesc despre „a vedea ca o albină”.
Un apicultor a remarcat că „o parte din psihicul oamenilor care lucrează cu insecte este că sunt foarte atenți și pasionați de mediul lor”.
Această pasiune îi determină pe mulți apicultori să-și schimbe viața pentru a ajuta mai bine albinele și mediul în general.
Iată principalele lecții pe care le-am învățat din timpul petrecut cercetând și lucrând cu apicultorii.
Mediul sălbatic în grădină
Apicultorii recunosc că o grădină aglomerată este un refugiu pentru viața sălbatică și recomandă lăsarea unor aglomerații în spațiile noastre exterioare. Unii apicultori au spus că au încetat complet să-și mai tundă peluzele.
Această abordare este încurajată de oamenii de știință, împreună cu organizația caritabilă Buglife, care dezvoltă o rețea națională de linii B – rute de insecte prin orașele și peisajul rural din Marea Britanie, care sunt bogate în furaje și habitate de flori sălbatice.
Apicultorii se vor asigura, de asemenea, că plantele nutritive, inclusiv ghiocei, levănțica și asterii, sunt disponibile pe tot parcursul anului pentru albinele lor și alți polenizatori precum bondari, zburători și viespi.
Iedera este, de asemenea, o sursă importantă de furaje în sezonul târziu, așa că nu o aruncați.
Plantele pot fi promovate ca fiind bune pentru albine atunci când nu au fost tratate cu pesticide periculoase, deci asigurați-vă că verificați cum au fost cultivate.
Apicultorii din Marea Britanie evită să folosească substanțe chimice în grădinile lor, deoarece sunt prea conștienți de daunele pe care le fac.
În multe alte țări și în UE, utilizarea internă și municipală a substanțelor chimice de grădină a fost interzisă.
Orice ai face, nu asfalta grădina din față și nu pune iarbă artificială. Ambele acestea duc la mai puțin habitat pentru alte viețuitoare.
Dacă trebuie să vă parcați mașina pe o suprafață dură acasă, adăugați plante cățărătoare și garduri vii pentru a absorbi CO2 și furnizați furaje pentru insecte.
Descoperă-ți cartierul
Apicultorii lucrează adesea într-o zonă de ani de zile, uneori chiar generații. Acești ani de experiență într-un singur loc le arată ce crește, ce trăiește în zona lor și ce s-a schimbat de-a lungul timpului.
Consolidarea conexiunii noastre și a cunoștințelor noastre despre teritoriul nostru are multe avantaje.
Este bun pentru sănătatea noastră mentală și fericire și ne poate ajuta să știm ce se întâmplă în mediul nostru local, indiferent dacă este vorba de o grădină, parc, pădure sau plajă.
Fenologia – cunoașterea ciclurilor sezoniere ale plantelor și animalelor – oferă informații valoroase pentru oamenii de știință care studiază efectele schimbărilor climatice.
Nu este necesar să crești albine pentru a învăța aceste lucruri. Oricine poate începe să colecteze și să ofere informații despre zonele locale înregistrând observațiile de floră și faună pe care le poate vedea la ieșirile zilnice.
Apicultura este adesea un punct de plecare pentru o învățare mai profundă despre mediu.
Unii apicultori, de exemplu, continuă să învețe despre botanică, ceea ce îi ajută să știe ce să planteze pentru a oferi hrană și habitat albinelor lor.
Spre deosebire de apicultori, mulți dintre noi nu sunt cu adevărat conștienți de diferențele dintre albinele de miere și alte specii de albine.
Multe specii de albine sunt solitare și au zone de hrănire mai mici. Potrivit theconversation.com
Înțelegerea nevoilor diferitelor specii poate contribui la asigurarea sănătății mediului pentru toți polenizatorii, nu doar pentru albine, este soluția salvării vieții oamenilor.
În unele părți ale Marii Britanii, în special în zonele urbane, există acum prea multe albine de miere și nu există suficient furaj pentru ele, sau comunitatea mai largă de polenizatori.
Unii apicultori scad acum numărul de colonii pe care le dețin, pentru a susține toți polenizatorii, scăzând presiunea asupra resurselor de mediu.
Gândește la nivel global, acționează local
Dacă vrem să trăim într-o lume care este bună atât pentru polenizatori, cât și pentru restul dintre noi, sunt necesare schimbări majore în mediul nostru și în sistemul nostru alimentar.
Acesta este motivul pentru care mulți apicultori își schimbă dieta, consumând mai multe legume cultivate local, care nu sunt tratate cu pesticide.
A fi dispus să cumperi fructe și legume pe care le poate avea ocazional o insectă care trăiește acolo este mai bine pentru noi și pentru natură.
Pentru a trăi mai armonios cu lumea naturală, trebuie să ne relaxăm când o să vedem larvele din salată și pe melcii din spanac. Le spălăm înainte de consum, și gata!
