Pe Channel 4, în UK, un nou show controversat vine contestat cu vehemență. Programul propune mămicilor să-și ”antreneze” copilul cum ar fi un câine.
Programul este prezentat de Jo-Rosie Haffenden, care recomandă aruncarea manualelor tradiționale pentru părinți și …înlocuirea lor cu ghiduri de dresaj pentru câini.
Programul a provocat deja o furtună. O petiție online cere anularea emisiunii și a acumulat mai mult de 21.000 de semnături, cu mesaj clar: „copiii nu sunt câini.”
Petiția, a început de la Autistic Inclusive Meets, o asociație non-profit pentru familiile cu copiii afectați de autism, care susține că metodele lui Jo-Rosie sunt „dezumanizatoare.” Asociația profesională a dresorilor de câini, de asemenea, a respins programul ca fiind „lipsit de etică și doar ceva senzaționalist”.
Unul dintre copiii lui Jo-Rosie care este înrolat pentru a ajuta la demonstrație are probleme de scăldat și se manifestă cu lovituri și țipetele atunci când a pus în apă. Soluția lui Jo-Rosie?
Deși copilul este la ora chiar înainte de culcare, primește o jumătate de buton de ciocolată atunci când ridică brațele, astfel încât mama sa poate înfășura prosopul în jurul lui; nu primește nimic dacă lovește și țipă.
Jo-Rosie despre criticile primite: ”Cred că mulți obiectori nici nu au văzut programul, așa că îi implor să-l privească. Multe critici vin de la ideile învechite despre ceea ce presupune dresajul unui câine. Deci ar trebui să fim îngroziți? Părinții pot învăța ceva de la tehnicile moderne de creștere a animalelor.
Jo-Rosie argumentează: „Am lucrat cu tot felul de mamifere mici, nu doar câini. Copiii umani sunt doar mamifere mici.”
Jo-Rosie este cunoscută a fi un expert în dresaj de câini, dar are, de asemenea, și o diplomă în psihologie.
„Când am devenit mamă am cumpărat toate cărțile. M-am uitat și on-line. Unele sfaturi păreau barbare”, spune ea.
A abandonat ghidurile de creștere a copilului și a început altă cale, folosindu-și propriile instincte și experiența ca dresor.
În inima tuturor tehnicilor sale stă ideea că un comportament bun este recompensat cu o „premiu”. Acest lucru poate fi un dulce, o jucărie, un clic de la Clicker sau chiar doar un cuvânt de laudă.
În mod surprinzător, introducerea unui Clicker supără părinții umani, inclusiv pe ci care o ajută la show.
Cățelușii și copiii suferă de anxietatea de separare, insistă ea. „Ei trebuie să știe că sunt în siguranță. Este crucial în instruirea câinilor.”
Melanie Pilcher spune: „copiii nu trebuie tratați în același mod ca și câinii. Dezvoltarea socială și emoțională a copiilor se bazează pe modul în care adulții răspund și le hrănesc. Ei au nevoie de mesaje coerente, limite clare și de orientare pentru a gestiona comportamentul lor prin auto-reflecție și de control. Recompense, cum ar fi o laudă, sau altele, pot oferi rezultate imediate pentru adulți, dar nu învață un copil să se comporte ”
Punctul este că Jo-Rosie nu este un normal proprietar de animale de companie. Câinii ei sunt tratați mai bine decât mulți copii.
…iată acum ”regulile” lui Jo-Rosie:
CUM SĂ ÎȚI CREȘTI COPILUL TĂU AȘA CUM AI DRESA UN CÂINE
1) Gândiți-vă la cultivarea independenței. Un câine fericit este cel care se simte în siguranță și știe că sunteți acolo, fără a fi în mod constant la picioarele voastre. Instalați un tren într-o cameră alăturată și oferiți-i copilului șansa de a se juca cu el în timp ce vă vor putea vedea încă prin ușa deschisă.
2) Toate animalele – oameni sau câini – trebuie să simtă că dețin controlul. Lasă-i. Nu dăm mâncare unui câine și îi spunem: „Voi rămâne aici până când vei mânca tot”. Nu o face nici cu copilul tău.
3) Fii consecvent. Am șapte câini și regulile sunt aceleași pentru toată lumea. Probleme apar dacă spuneți că un câine poate sui pe canapea și altul nu. La fel este și cu copiii.
4) Rutina este vitală. Un câine trebuie să știe că nevoile sale vor fi satisfăcute și că va fi hrănit și plimbat la aceeași oră. Copiii sunt egali. Rutina promovează siguranța.
5) Oferă copilului tău posibilitatea de a spune nu. Dacă merg cu un câine, nu-mi place să folosesc o lesă strânsă. Este restrictivă și va exista mereu o smucire a lui. Copiii sunt mai fericiți dacă simt că fac ce vor ei. Încercați să ajungeți la punctul în care nu trebuie să-i strângeți mâna. Ține-ți mâna și lasă-l să o ia. Nu-l forța.
6) Nu vă fie frică de spațiile mici și închise, ca o cutie. Creează pur și simplu o zonă sigură. Și nu o folosiți niciodată ca pedeapsă.
7) Lasă-i să învețe de la tine. Mâncați împreună cu ei și folosiți un cuțit și o furculiță, chiar dacă nu sunt la acea etapă. În ceea ce privește antrenamentul de toaletă, deseori vedem că într-o casă unde există deja un câine, un cățel va ieși în mod natural să facă pipi.
8) COERENȚĂ, consecvență. Este regula cu antrenamentul câinilor. De asemenea, funcționează și cu copiii.
9) Ajută, nu pedepsi. Problemele de dinți sunt aceleași la cățeluși și la copii și mestecarea lucrurilor este naturală. Copiii își explorează corpul, văzând cum funcționează. Nu le luați lucrurile și spuneți „rău!” Urmăriți pentru a vedea ce mestecă și găsiți o alternativă.
10) Gândește-te la jucării. Cu câinii, proprietarii aruncă adesea o minge de tenis în grădina din spate, apoi… se plâng că atunci câinele își dorește încă atenție de la ei. Câinii au nevoie de jucării cu care să se poată juca singuri. Chiar așa și copiii.
