Războiul combustibililor fosili – Cât de benefică ar fi folosirea hidrogenului?

Petrolul curge încă pe fondul conflictelor – Viziuni asupra viitorului energiei și a energiei viitorului

Pe măsură ce populația și economiile lumii cresc, se estimează că cererea de energie va crește cu până la 50% în următorii 30 de ani, așa că, este esențial să facem investiții potrivite pe termen lung.

Companiile energetice și factorii de decizie politică au opinii foarte diferite despre acel viitor.

Scenariile lor pe termen lung arată că majoritatea se așteaptă ca cererea de combustibili fosili să rămână stabilă timp de decenii și, posibil, să scadă. Cu toate acestea, mulți își măresc și investițiile în tehnologii mai curate.

Agenția Internațională pentru Energie – la care țările caută adesea scenarii viitoare, dar care are o istorie de subestimare a cererii și a energiei curate – prezice că energiile regenerabile vor satisface aproximativ o treime din cererea de energie a lumii până în 2040 până în 2040 – în scenariul său cel mai optimist.

Ar fi o lume cu taxe mai mari pe carbon și mai multă energie eoliană, energie solară, vehicule electrice, captare și stocare a carbonului. Tehnologiile mai ecologice se pot apropia de a menține încălzirea sub 2° C, dar nu în totalitate.

Cât de realist este hidrogenul ca soluție climatică?

Hidrogenul are potențialul de a alimenta mașini, autobuze și avioane, de a încălzi clădirile și de a servi ca sursă de energie de bază pentru a echilibra energia eoliană și solară în rețelele noastre.

Germania îl vede ca un potențial substitut al cocsului de cărbune în fabricarea oțelului.

De asemenea, oferă companiilor energetice o piață viitoare folosind procesele pe care le cunosc. Poate fi lichefiat, depozitat și transportat prin conducte și nave GNL existente, cu unele modificări.

Până acum, însă, hidrogenul nu este utilizat pe scară largă ca soluție de energie curată.

În primul rând, necesită investiții mari, inclusiv capacități de captare a carbonului, schimbări de conducte, cazane industriale pentru căldură, mai degrabă decât pentru gaz și celule de combustibil pentru transport, precum și politici de sprijinire a tranziției.

În al doilea rând, pentru ca hidrogenul să fie „verde”, rețeaua electrică trebuie să aibă emisii zero.

Majoritatea hidrogenului de astăzi este produs din gaze naturale și este cunoscut sub numele de „hidrogen gri”.

Este produs folosind abur la temperatură înaltă pentru a diviza hidrogenul din atomii de carbon în metan.

Cu excepția cazului în care dioxidul de carbon separat este stocat sau utilizat, hidrogenul gri produce aceeași cantitate de CO2, care încălzește clima, precum gazul natural.

Hidrogenul blu folosește același proces, dar captează dioxidul de carbon și îl stochează astfel încât doar aproximativ 10% din CO2 să fie eliberat în atmosferă.

Hidrogenul verde este produs folosind electricitate regenerabilă și electroliza, dar este de două ori mai scump decât cel blu și depinde de costul energiei electrice și a apei disponibile.

Multe companii de energie și energie, inclusiv Shell, BP și Saudi Aramco, explorează în mod activ o tranziție către o economie mixtă cu hidrogen, cu accent pe hidrogenul blu ca pas intermediar.

Europa, cu dependența sa de gazele naturale importate și de costurile mai mari ale energiei electrice, stabilește obiective ambițioase de energie netă zero, care vor include un amestec de hidrogen blu și verde, cuplat cu energia obținută eolian, solar, nuclear și o rețea energetică integrată.

China, cel mai mare consumator de energie și cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră din lume, investește masiv în gazul natural, care are aproximativ jumătate din amprenta de carbon a cărbunelui, împreună cu captarea și stocarea carbonului și un mix tot mai mare de energie solară și eoliană.

Rusia, al doilea mare producător de gaze naturale după Statele Unite, își extinde producția de gaze și exporturile în Asia. O parte din acel gaz s-ar putea transforma în hidrogen blu.

Creșterea hidrogenului blu și verde ca soluții de energie curată va necesita investiții substanțiale și schimbări pe termen lung ale infrastructurii energetice.

Găsirea de soluții în mijlocul politicii dezordonate – desigur, investițiile în tehnologie nu pot elimina politica voit dezordonată a lumii.

Oamenii și liderii din întreaga lume au încă opinii divergente cu privire la urgența crizei climatice și la necesitatea investițiilor mai ecologice în energie.

Poate că liderii vor găsi un punct comun pe măsură ce nivelurile mărilor se ridică și temperaturile bat recorduri.

Ceea ce este esențial pentru atingerea obiectivelor de la Paris este ca țările să investească acum într-un viitor mai curat. Potrivit TheConversation.com.

Problema poate fi pusă și altfel, câți bani din petrol și gaze ajung să schimbe scena politică, să o influențeze pentru a se decide prea puțin pentru înlocuirea acestor produse?

Câte războaie a procurat lumii goana după petrol și piața acestuia?

Cum ar mai arăta economiile țărilor exportatoare de petrol și gaze (precum războinica Rusie) dacă umanitatea nu ar mai depinde de aceste produse?

Sunt oare și alte soluții ”ascunse” pentru substituirea completă a combustibililor fosili?

Cât ar dura conversia și ce ar înseamna ea pentru infrastructura economică a planetei?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.