România se confruntă de ani buni cu fenomenul social al depopulării prin emigrarea în masă și prin scăderea natalității.
Emigrarea în masă, cea mai mare ”epidemie” care distruge un stat, a fost încurajată de către toate guvernările.
După Siria, suntem cea mai emigrantă populație, cu diferența că nu am avut război armat.
Nu au întreprins absolut nimic concret și durabil pentru stăvilirea ei.
Au plecat mai întâi interlopii și delicvenții, o parte a unei etnii care nu este integrată nici măcar în sânul propriei comunități, rromii, totodată au plecat sute de mii de femei pentru prostituție.
Iar guvernele au jubilat și au raportat rezolvarea proceselor sociale legate de infracționalitate… asumându-și emigrarea ca un succes al măsurilor luate de ele.
Imediat apoi, și în număr covârșitor, a plecat marea masă a disponibilizaților, cei mai buni meseriași, oameni cu un puternic spirit al muncii, talpa țării, resursa cea mai valoroasă a oricărui stat.
Guvernele au raportat rezolvarea locurilor de muncă, a șomajului, în plus, celor rămași le-a oferit locuri de muncă la stat ca bugetari, dar și ca mașină de vot. Aici vorbim de peste 1,2 milioane de oameni.
Scăderea natalității
Scăderea natalității este legată de obicei de bunăstarea unui popor. La vreme de criză, război și sărăcie, din instinctul de conservare, oamenii se înmulțesc vertiginos.
Motivul scăderii natalității era și este de fapt, plecarea tinerilor și a muncitorilor din țară, aceștia au născut fiii lor afară, ca viitori cetățeni țărilor gazdă.
Guvernele au raportat creșterea nivelului de trai, deși capul de locuitor înfipt în coșul zilnic statistic zice altceva. Prețurile de pe piața românească sunt în dizarmonie cu veniturile.
Nemaiavând mâna de lucru calificată, fiind emigrată, și asta pentru că li s-au închis fabrici și instituții, producția și calitatea au scăzut, determinând creșterea importurilor și implicit deficitul import-export reflectat în cursul monedei.
Guvernele au recurs la împrumuturi străine pentru a plăti bugetarii, pensiile, sistemele statului iar datoria țării a fost condiționată de cedarea exploatării resurselor naturale.
România a pierdut resursa forței de muncă serios calificată dar și exploatarea propriilor resurse naturale, prin gajurile la împrumuturi.
Guvernele au întărit aparatele de coerciție, dotându-le corespunzător și hrănindu-le bine. Au crescut importurile și au stimulat consumul pe baza banilor ajunși în țară de la cei plecați la muncă afară.
Privatizarea s-a făcut în beneficiul mafiei și a puterilor străine.
Până și banii de la primii plecați, lumea infracțională și prostituție, au fost buni pentru guverne pentru că nu au luat nicio măsură de controlare a banilor care intră în țară, a banilor spălați sau a celor obținuți ilegal, totodată și pentru că se voia o înlesnire a circulației banilor corupției masive.
Justiția a fost politizată agresiv și promovate nulitățile la nivel înalt, măsură luată la toate nivelurile în sistemele statului.
Legile în Parlament au fost o continuă modalitate de acoperire a distrugerii țării. Parlamentul fiind format din supușii partidelor și nu din oamenii competenți să facă legi, au devenit competenți prin puterea alegerii lor pe listele de partid.
Constituția țării a fost încălcată frecvent și de mai toate puterile în stat fără ca vreo curte în drept să ia măsuri.
Dar și fără ca forurile internaționale să reacționeze, deoarece erau interesate ca în România să domine prostia și corupția deloc străine în statele vestice și pretins civilizate.
Viitorul?
Cum nimeni nu se gândește să schimbe partidele actuale din jocul politic, partide emanate din marele și odiosul FSN, adică acel PCR reformat iar cele noi sunt marionete diversive ale celor vechi…
Cum nu există o temeinică școală de politică democratică, la putere se vor roti mereu aceleași găști conduse din umbră de baroni, adică foștii securiști și săgețile lor…
Cum nimeni nu-și asumă teribila răspundere de a revoluționa cu adevărat statul printr-o nouă viziune cu adevărat democratică, va domni încă pentru decenii mafia românească…
Emigrarea va crește până vor rămâne în România doar vreo cinci milioane de români, situație ajutată și de drastica scădere a natalității, sărăciei, bolilor…
Poporul român nu va dispărea niciodată, dar va fi împrăștiat prin lume și înstrăinat, așa încât peste trei patru generații să se piardă cultura, limba, credințele, tradițiile și, astfel, lent dar sigur… să facem parte din marea pastă omogenă a globalizării…
Spiritul românesc va renaște prea târziu, când pământul țării va fi al străinilor. Deja jumătate este al lor.
Spiritul românesc va hălădui prin lume ca o stafie nobilă până va naște un Mesia al Neamului care îl va întoarce în matca originară.
Viitorul va fi frumos așa cum ni-l dorim acum… CUM NI-L DORIM?
Viitorul va fi cum ni-l asumăm. Cât ne implicăm și trudim spiritul nostru să rămână VIU.
Fiii politicienilor de astăzi vor consuma averile moștenite de la părinții lor asasini ai țării, pe ușurătăți…
Se vor risipi și averile și vieților lor, anii vor trece iar renașterea nu-i va include… fiindcă vor avea în sânge un crunt blestem, blestemul năruirii neamului românesc.
