Sfinții Dimitrie, vechi și nou, prăznuiți le 26 și 27 octombrie – credințe și obiceuri

Marele Mucenic Dumitru este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și cea de rit roman.

În bisericile ortodoxe și catolice de rit bizantin, precum și în cea de rit roman, se sărbătorește la data de 26 octombrie.

Creștinii ortodocși care urmează calendarul iulian îl sărbătoresc pe Sfântul Dumitru la 8 noiembrie.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir sau Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de mir (în greacă: Άγιος Δημήτριος της Θεσσαλονίκης, adică Sfântul Dumitru de la Tesalonic/Salonic)

A fost un martir creștin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian în cetatea Tesalonic. A fost martirizat pe la anul 306. Potrivit Wikipedia.

În ciuda vârstei lui tinere, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei.

Însă credinţa sa creştină avea să stârnească mânia împăratului Maximian.

Martiriul Sfântului Dimitrie avea să înceapă în momentul în care împăratul a trecut prin Tesalonic şi, în semn de omagiu şi supunere, toate căpeteniile i s-au închinat şi i-au adus jertfă la templu, însă Dimitrie a refuzat acest lucru, ceea ce i-a adus întemniţarea.

Dimitrie însă nu avea să renunţe la credinţă, în ciuda tuturor ameninţărilor.

Se spune că, pentru a-i înfricoşa până şi pe cei mai curajoşi dintre creştini, împăratul a organizat un spectacol sângeros în mijlocul Tesalonicului, punându-i pe creştinii pe care îi prinsese să se lupte cu un soldat fioros pe nume Lie, un om de statura lui Goliat din Biblie, astfel că mulţi creştini au fost omorâţi de crudul soldat.

Scrierile arată că unul dintre creştini, pe nume Nestor, a mers la temniţa unde era închis Dimitrie, cerându-i să se roage pentru el, căci se va lupta cu fiorosul Lie.

I-a cerut binecuvântarea celui ce pătimea pentru Hristos, pentru că recunoştea că este un om sfânt, un om al lui Dumnezeu.

Dimitrie i-a zis doar atât: „Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi!”. Precum David odinioară, şi Nestor avea să-l biruiască pe Lie, spre uimirea tuturor.

Maximian s-a înfuriat când a auzit că Dimitrie este cel ce l-a îndemnat pe Nestor şi l-a încurajat prin binecuvântarea sa, astfel că tânărului Nestor i s-a tăiat capul, iar Dimitrie a fost omorât, soldaţii străpungându-i corpul cu suliţele.

Trupul fără viaţă al lui Dimitrie a fost luat şi îngropat cu multă cinste de către creştini, şi, cu trecerea vremii, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârşit multe minuni şi vindecări.

Tocmai de aceea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie mai este cunoscut şi ca Izvorâtorul de Mir.

Trupul lui Dimitrie a stat mai mulţi ani într-o catacombă din Tesalonic, până la un moment în care dregătorul Leontie avea să construiască o biserică mare şi încăpătoare, în care moaştele Sfântului au fost aşezate cu multă cinstire.

Obiceiuri și alte istorii legate de aceaste sărbători

Din cele mai vechi timpuri, gospodinele obișnuiesc să nu lenevească de ziua Sfântului Dumitru și să pună murăturile la borcan, dar și varza la butoi.

Potrivit tradiției, acestea nu se vor înmuia și vor rămâne tocmai bune de mâncat.

În traditia populara româneasca este considerat patronul pastorilor, cel care desfrunzeste codrul si usuca toate plantele.

De aceea, se spune, ciobanii afla de ziua Sfântului Dumitru cum va fi iarna. Dar cu ocazia acestei zile au rămas în memoria colectivă și multe tradiții și obiceiuri din bătrâni.

Acestea sunt datini moștenite din strămoși, rămase de pe vremea dacilor în mitologia populară și transmise prin viu grai.

Sărbătoarea Sfântului Dumitru este una dintre cele mai importante zile ale creștinătății. El face parte dintre cei patru Sfinți Mari alaturi de Gheorghe, Andrei și Ion.

Aceștia sunt prezentați în tradiția populară drept vechi zei, personaje mitologice, flăcăi sau bătrâni care schimbă vremea și rosturile lumii. Sfântul Dumitru este Sânmedru în tradiția populară.

Cum au apărut zeii în mitologia populară românească și cum ia ”adoptat” Biserica?

Țăranii satului tradițional urmăresc stelele pe cer, natura și animalele, pentru a ști cât este ceasul, când vine ploaia, când se așterne prima zăpadă, cum va fi iarna, când trebuie să pună murături sau când trebuie să culeagă grâul.

Aceste datini au intrat în memoria colectivă de-a lungul timpului și au fost transmise prin tot felul de balade populare și legende.

Așa au apărut încet-încet eroii și zeii cărora le sunt dedicate aceste povesti.

Fiecare sărbătoare și eveniment principal din viață lor era marcat de un zeu, un protector. Așa apar Sangiorz, Sumedru, Sântilie și alții. Probabil, zei mai vechi, zei ai strămoșilor daci pe care lumea îi uitase.

Numele lor au fost pierdute, dar nu și atribuțiile lor. Unul se ocupa de Soare, altul de recolte, altul străjuia venirea iernii.

Iar aici mitologia românească este foarte interesantă și originală pentru că anul este împărțit în mod egal în două anotimpuri: vara și iarna. Vara este a lui Sangiorz, iar iarna a lui Sumedru.

Biserica creștină și creștinismul au suprapus proprii sfinți sau sfinți împrumutați de la alte popoare (Sfânta Parascheva este din Turcia, Sfântul Dumitru este din Grecia, Sfântul Dimitrie cel Nou este din Bulgaria etc) peste aceste vechi zeități și personaje mitologice.

Tocmai de aceea creștinismul a prins atât de bine în satele romanești, pentru că există o înțelegere și un simbolism mult mai profund.

Avem doi Dumitru, prăznuiți la o zi distanță

CINE A FOST SFÂNTUL DIMITRIE CEL NOU?


Sfântul Dimitrie cel Nou, numit și Basarabov (numele vine de la satul în care s-a născut), a fost un pustnic care a trăit la sud de Dunăre în secolul XIII, conform surselor românesti, sau în secolul XVII, conform celor bulgărești.

El este sărbătorit la 27 octombrie de biserica ortodoxă. Sfântul Dimitrie cel Nou a fost un pastor care a trăit pe lângă cetatea Ruse din Bulgaria.

Se crede că el a devenit pustnic sau călugăr și, după moartea sa, moaștele au făcut minuni.

Singurele dovezi istorice apar în secolul XVIII, când Sfântul Paisie de la Hilandar (1722-1773), considerat de vecinii noștri bulgari părintele Renașterii Naționale Bulgare scrie despre el în Istoria slavo-bulgară.

Moaștele acestui sfânt au ajuns la București după ce rușii le-au furat de la bulgari.

Sfântul Dimitrie cel Nou a fost un pastor care s-a făcut călugăr. A fost declarat ocrotitorul orașului București.


Alte obiceiuri

Exista credința că, în ziua Sf. Dumitru, căldura intra în pământ și gerul începe să-și arate colții.

Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor, ziua lui fiind aceea în care, spune tradiția, ciobanii află cum va fi iarna.

Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se vă așeză pe el. Daca se va culca o oaie neagră, iarna vă fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, anotimpul rece va fi aspru.

Un alt mod de a afla cum va fi iarna este acela de a urmări mersul oilor în dimineața sărbătorii Sf. Dumitru.

Astfel, dacă dimineața se vă trezi mai întâi o oaie albă, care va pleca spre sud, iarna va fi grea. Dacă se va trezi o oaie neagră și vă pleca spre nord, iarna va fi ușoară.

Potrivit altor tradiții, dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna vă fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă. Dacă Luna va fi plină și cerul acoperit de nori, iarna vă fi grea, cu zăpezi mari.

Ziua Sfântului Dumitru era, pe vremuri, și o zi a soroacelor.

Se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani la Sân-Gheorghe, de unde și zicerea că „la Sân-George se încaieră câinii, iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.

Tot de Sfântul Dumitru, se tocmeau servitorii pentru diverse treburi și se stricau stânele.

Țăranii tundeau coama cailor până la trei ani, că să aibă păr frumos. În anumite zone, țăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtășanie.

În ajunul sărbătorii Sfântului Dumitru, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, exista tradiția de a se aprinde focuri (focurile de Sâmedru), peste care săreau copii, pentru a fi sănătoși tot anul.

Focul are și menirea de a alunga fiarele și de a încălzi morții. După ce focul este stins, țăranii aruncau un cărbune în grădină, pentru ca aceasta să primească puterea de a rodi.

În Bucovina, persoanele care vor semăna usturoiul după Sanmedru vor avea parte anul viitor doar de pagubă.

În regiunea Olteniei, oamenii cred că doar dacă vei respecta toate tradițiile acestei sărbaători vei fi într-adevăr protejat de necazuri și primejdii.

Oamenii obisnuiau sa respecte aceste superstitții cu strictețe pentru a-și proteja animalele de lupi.

De Sfântul Dumitru nu trebuie folosit pieptenele. În caz contrar, vei atrage asupra ta necazuri si primejdii.

La Sâmedru, se zice din bătrâni, ca oamenii morți se fac moroi, vârcolaci, strigoi și, ieșind din pământ, îi bântuie pe cei vii.

Un alt obicei frumos al zilei de Sfântul Dumitru se întâlnește în Dobrogea. Mai multi tineri se strâng la o casă, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere și cavale.

Printre ei se află și un fecior îmbrăcat ca o cadână, iar astfel capătă bacșișuri. Obiceiul se mai numeste si “datina Saiegiilor”.

Numele Dumitru este cel mai des întâlnit printre bărbații din România, după cel de Gheorghe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.