Ziua Armatei – Dacă mâine s-ar declanșa un război, o invazie militară asupra României, pe ce se poate baza țara?

Ziua Armatei – Dacă mâine s-ar declanșa un război, o invazie militară asupra României, pe ce se poate baza țara? Pe mercenarii ziși NATO. Atât?

Tinerii de astăzi nu știu nici măcar să tragă cu praștia… iar dacă văd sânge, leșină!…

Ceremonii în întreaga ţară pentru a marca Ziua Armatei. În Bucureşti, manifestările au început de la ora 08.00, iar cele mai multe au avut loc în Parcul Carol I.

În cadrul ceremoniei de la Mormântul Ostașului Necunoscut, a fost decorat drapelul de luptă al Comandamentului Forțelor Întrunite și au depus jurământul studenții academiilor militare.

Klaus Iohannis și-a exprimat recunoștința față de cei peste o mie de militari din teatrele de operațiuni și a salutat participarea a peste 100 de militari români la Grupul de Luptă al NATO din Polonia, condus de Statele Unite ale Americii.

25 Octombrie este ziua în care sunt cinstite eroismul și jertfele prin care armata noastră a apărat unitatea națională și integritatea teritorială a statului român.

La 25 octombrie 1944, Armata Română a eliberat ultima localitate românească din vestul ţării de sub ocupație străină, orașul Carei.

Armata a ales acea zi pentru a da bătălia finală pentru eliberarea ţării, deoarece era ziua de naştere a Regelui Mihai I, comandantul suprem al armatei. 25 octombrie a devenit Ziua Armatei printr-un decret din 1959.

Un strop de istorie…

Înainte de 1918 armata fiecăreia din Țările Române era numită oaste. Oastea, alcătuită din călărime și din pedestrime, se compunea din: oastea cea mică, …care prin secolul al XV-lea ajunsese la circa 10.000 de oameni, formată din: oastea domnului, care depindea direct de domnitor și era formată din curteni, țărani liberi (moșneni, răzeși), nemeși și târgoveți; oastea feudalilor (steagurile marilor boieri), formată din slugile boierești.
oastea cea mare, (care ajunsese la circa 40.000 de oameni) la care participa și o parte a țărănimii aservite.

Războaiele erau purtate, în general, de oastea cea mică și numai în cazuri deosebite, cu asentimentul sfatului domnesc, era adunată oastea cea mare. Comandantul oștii era domnul țării (în Transilvania voievodul), iar în lipsa acestuia, de regulă, marele vornic, dar domnitorul putea să încredințeze comanda militară supremă oricăruia dintre dregători.

În secolul al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea, baza oștii o constituiau cetele (steagurile) boierești, în a doua jumătate a secolului al XV-lea și prima jumătate a secolului al XVI-lea cetele de curteni, iar în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului al XVII-lea slujitorii (categorie privilegiată, cu obligații militare).

Unii locuitori din ținuturile de margine aveau funcții militare de pază a granițelor; astfel, în Moldova erau străjerii, în Țara Românească plăieșii, iar în amândouă țările călărașii, împărțiți în steaguri. Începând din secolul al XVI-lea, în oștirea Țărilor Române apar unități de mercenari (lefegii) poloni, lituani, unguri, secui, sași, nemți, cazaci, turci, bulgari și chiar francezi, italieni și valoni.

Armamentul majorității ostașilor, în afară de câteva sute de boieri înzăuați și cu armament greu, cuprindea: arcul cu săgeți, sulița, sabia, ghioaga, securea, scutul, iar pe la sfârșitul secolului al XV-lea sânețele și „pușcile”.

Cum războaiele se purtau mai ales vara, obligativitatea serviciului militar era pe la Sfântul Gheorghe (23 aprilie) până la Sfântul Dimitrie (26 octombrie), intervalul în care cei cu datorii militare trebuia să fie pregătiți pentru orice chemare.

La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este înființat Statul Major General.

Bazele moderne ale constituirii și consacrării Forțelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Aviația militară română a luat ființă în anul 1910 datorită colaborării societății civile cu Ministerul de Război, iar primul avion militar de concepție și construcție românească, proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei, a zburat la 17 iunie 1910.

După unirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 șalupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat.

NMS Delfinul este numele primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei Militare Române. Cel actual, numit tot „Delfinul” în memoria primului, a fost construit în URSS. Marina militară Română mai avea înainte de Al Doilea Război Mondial alte două submarine: Rechinul și Marsuinul.

MIG 21 al Forțelor Aeriene Române – În Armata României, uniformele militare sunt purtate conform unui regulament. Toți militarii, indiferent de grad, inclusiv cei în rezervă și în retragere care au aprobare de a purta ținută militară, sunt obligați să cunoască și să aplice prevederile acestuia privind ținutele.

Etapele de evoluție a uniformelor militare românești sunt legate de momente ale organizării armatei și reflectă caracterele epocii.

Distincțiile militare onorifice sunt însemne care simbolizează aprecierea faptelor deosebite săvârșite în timpul îndeplinirii misiunilor militare. Ele cuprind embleme, insigne onorifice, plachete, denumiri onorifice și distincții de serviciu.

Clubul sportiv al armatei, Steaua, a fost înființat la 6 iunie 1947, pentru a continua într-un cadru instituționalizat vechea tradiție a practicării sportului în Armata României. În cei 60 de ani de existență, sportivii clubului s-au aflat în permanență printre protagoniștii întrecerilor naționale și internaționale.

În București se află Universitatea Națională de Apărare și Muzeul Militar Național.

În fiecare an, pe 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei Române, aniversându-se victoria finală pentru eliberarea Transilvaniei de Nord de sub ocupația horthystă (25 octombrie 1944). Sărbătorirea Zilei Armatei române este stipulată de Decretul nr. 381 din 01.10.1959. [31]

La 1 decembrie, de Ziua Națională a României, în București și la Alba-Iulia au loc numeroase parade militare.

Dacă înainte de 1990 România avea efective de 300.000 de militari, ulterior armata a fost restructurată, ajungând la un număr de aproximativ 100.000 în anul 2001.

În aprilie 2007, Armata Română avea în străinătate circa 1.700 de militari, din care 597 se aflau în Irak. În septembrie 2011, România avea 1.800 de soldați în Afganistan. În ianuarie 2009, trupele românești din Irak numărau 498 de militari, iar efectivele au fost retrase complet la sfârșitul lunii iulie 2009.

În ianuarie 2010, în Afganistan se aflau 1.092 de militari români. Cei mai mulți dintre aceștia (peste 900) erau implicați în misiuni de menținere a securității în regiunea Qalat, din sudul țării, una dintre cele mai periculoase zone. Acolo, atacurile insurgenților sunt aproape zilnice – în special cele cu dispozitive explozive improvizate, cu rachete sau cu mortiere.

La 8 aprilie 2010, președintele Traian Băsescu a anunțat la Praga creșterea efectivului românesc din Afganistan la 1.800 de militari.

De-a lungul timpului, achizițiile de tehnică militară au generat deseori controverse și scandaluri de presă.

Încă din secolul al XIX-lea, când aveau loc primele tentative de creare a unei forțe armate moderne în România, scandalurile, suspiciunile și acuzațiile legate de echipamentele achiziționate s-au ținut lanț.

Este celebră „Afacerea Skoda”, derulată în anii ’20-’30 și bazată exact pe dorința de modernizare a armatei române, care a fost speculată de o serie de oficiali locali și oameni de afaceri străini. Procedurile utilizate erau: costuri umflate, șpăgi și comisioane, licitații falsificate, clauze total defavorabile statului român.

„Afacerea Motorola” a avut loc în 1990, când, pentru o serie de echipamente de comunicații marca Motorola, Ministerul Apărării Naționale, condus pe atunci de Victor Atanasie Stănculescu, a cheltuit peste șase milioane de dolari.

Dacă ar fi fost cumpărate direct de la producător, stațiile de emisie-recepție respective ar fi costat doar 600.000 de dolari.

Totuși, s-a preferat utilizarea a nu mai puțin de patru firme intermediare. Cei zece inculpați (fostul ministru al Apărării Naționale și alți nouă oficiali sau oameni de afaceri implicați), acuzați de producerea unui prejudiciu de 6,1 milioane de dolari, au scăpat de pedeapsă pentru simplul motiv că, după ani întregi de tergiversări, fapta lor s-a prescris… fapt deloc valabil pentru oamenii de rând care sunt condamnați brusc de judecătorii mafioți ai statului mafiot!

„Afacerea Puma” – în anul 1995, au fost achiziționate de la firma Armscor din Africa de Sud, 12 elicoptere Puma second hand, pentru care s-a plătit un comision de 3,6 milioane de dolari, adică mai mult de 40% din suma de 8,5 milioane achitată de statul român.

Atașatul economic al României la Pretoria, Benone Ghinea, ar fi primit, potrivit procurorilor, circa 800.000 de dolari. Și încă nu este în ștreang?… 3 ani de pușcărie, doar atât! din care a executat… cât?…

Pe lista suspecților s-au mai aflat firmele Brașov Exports și Aircraft Consultants, doi cetățeni sud-africani, dar și un cont bancar din Luxemburg. Ghinea, arestat în scurt timp, a fost condamnat la trei ani de închisoare, dar au existat informații conform cărora banii negri ar fi ajuns și mai sus în sistem…


Trăiască memoria adevăratei armate române care în vremuri a slujit țara… și nu jigodiile de politicieni.


Trăiască în iad …armata de generali confecționați… de astăzi, care în caz de război s-ar desfășura strategic supat, scăpați pe dumnealor de frică…!

Apropo de caz de invazie, băgăm la înaintare femeile, ele sunt mai dârze și mai curajoase decât momâile de fardați și tatuați ornați ca târfele și care-și zic pe nedrept bărbați! 

Facebook Comments