Deși unele medii au început să se refere la focarul noului coronavirus ca fiind o „ciumă modernă”, amenințarea COVID-19 rămâne neglijabilă în comparație cu focarele de ciumă istorică.
CITEȘTE ȘI: – Sfârșitul lumii nu-i acum – o mică istorie a epidemiilor globale – Ce ne așteaptă?
Cel mai recent raport al Organizației Mondiale a Sănătății pune amploarea coronavirusului la puțin peste 3.000 DE CAZURI la nivel global, în timp ce Moartea Neagră a fost responsabilă pentru moartea a aproximativ 30-50% din populația europeană la mijlocul secolului al XIV-lea.
Cea mai deranjantă similitudine între cele două nu constă în bolile în sine, ci în consecințele lor sociale. Deci, ca și acum, focarele au fost din vina unor anumite grupuri etnice.
Din câte știm, Steaua Morții își are originea în China. A urmat apoi rutele de pelerinaj în Orientul Mijlociu, intrând în final în Europa prin rutele comerciale din Italia. Ca și în cazul coronavirusului, focarele de ciumă au dus la carantina forțată a familiilor infectate și la crearea unor grupuri de lucru specializate care au monitorizat și controlat infecția.
Dar cea mai alarmantă similitudine între cele două epidemii este modul în care a reacționat publicul. În timpul morții negre din secolul al XIV-lea, comunitățile evreiești păreau să moară mai puțin decât vecinii lor creștini.
Și fiindcă ei nu mureau la fel ca ăilalți, mulți au văzut asta ca dovadă că evreii răspândeau intenționat boala prin otrăvirea puțurilor, râurilor și izvoarelor. Drept urmare, evreii din toată Europa au fost torturați și uciși.
În timpul focarelor ulterioare dintre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, această teamă a fost rapid transmisă tuturor străinilor. De exemplu, o proclamație emisă în timpul domniei Elisabeta I a declarat că un străin care dorește să intre în oraș nu poate face acest lucru decât dacă are un „certificat special”, obiect rezervat de obicei celor mai bogați.
Astăzi, asiaticii din întreaga lume au devenit ținta atacurilor rasiste și xenofobe.
Companiile din Chinatown din Londra au raportat o prăbușire a schimburilor comerciale, acuzând răspândirea de „fake news” asupra fricii tot mai mari de a mânca mâncare asiatică.
În Roma, o cafenea din apropierea fântânii de Trevi a interzis accesul „tuturor oamenilor din China”. În Bolivia, trei turiști japonezi au fost carantinați în spital, în ciuda faptului că nu au călătorit niciodată în China și nici nu au prezentat simptome de infecție.
Dezinformare și fake news
Știm acum că ciuma bubonică a fost transmisă oamenilor de purici care transportau bacteria Yersinia pestis. Odată ce boala a ajuns în sistemul respirator, ea putea fi transmisă de la persoană la persoană prin tuse sau strănut.
Dar explicațiile populare pentru răspândirea rapidă a ciumei au variat de la pedeapsa divină pentru păcatul colectiv, până la alinierea stelelor.
Alte interpretări s-au concentrat pe răspândirea mirosurilor proaste sau a „miasmelor” ca sursă de infecție sau dezechilibru în delicatele „patru umori” ale corpului.
Într-adevăr, majoritatea oamenilor erau neputincioși împotriva apariției ciumei. Singura măsură eficientă a fost să fugă din zonele infectate. Acest lucru i-a lăsat pe cei prea săraci să fugă la urmă. Singura lor speranță era să aștepte ca măsuri preventive și tratamente mai accesibile să fie puse la dispoziție, deși aceste remedii erau adesea comparabile cu „fake news”.
Din păcate, sute de ani mai târziu, pare să repetăm aceleași greșeli.
În actualul climat de anxietate și frică, dezinformarea se răspândește rapid ca virusul însuși. Originile coronavirusului au fost raportate recent ca o pierdere accidentală a unei bio-arme create de guvernul chinez.
Pe rețelele de socializare, au fost identificate legături între virus și rețelele 5G, un grup popular Facebook susținând că virusul este o „acoperire” pentru bolile asociate 5G. De asemenea, mass-media continuă să exagereze ratele mortalității cu un comentator de dreapta care pretinde un număr de decese de peste 100.000.
Căutând răspunsurile la epidemiile de ciumă, o mare parte din ceea ce Organizația Mondială a Sănătății numește „infodemică” este găsirea unui teren fertil în rândul grupurilor deja prejudiciate împotriva comunităților asiatice.
Așadar, ar fi greșit să presupunem că focarele de boli epidemice creează reacții rasiste și xenofobe. Tensiunile au existat între comunitățile evreiești și creștine cu mult înainte de izbucnirea morții negre și sentimentul anti-chinez a existat cu mult înainte de izbucnirea coronavirusului.
Coronavirusul a acționat pur și simplu ca un catalizator pentru a răspândi ideile rasiste și xenofobe deja existente.
Dar dacă istoria bolii epidemice ne-a învățat ceva, este că trebuie să rezistăm dorinței de a interpreta boala într-un cadru moral.
Dorința noastră aparent instinctivă de țap ispășitor creează inevitabil o epidemie de dezinformare mai puternică decât virusul însuși.
Pe măsură ce coronavirusul continuă să se răspândească, lecțiile din trecut rămân un instrument important în prevenirea unor atacuri rasiste și xenofobe. Sursa: theconversation.com
